duminică, 9 ianuarie 2011

Irvin D. Yalom – Calaul Dragostei si alte povesti de psihoterapie

  “In aceasta carte voi spune povestile a zeci de pacienti care au apelat la psihoterapie, si care, pe parcursul acestui demers , s-au luptat cu durerea existentiala(...)O pacienta a strigat “O vreau inapoi pe scumpa mea fetita moarta!” in timp ce isi neglija cei doi baieti ramasi in viata.Un alt pacient insista “Imi doresc sa le regulez pe toate femeile care-mi ies in cale!” pe masura ce cancerul limfatic de care suferea ii invada pe rand cele mai tainice cotloane ale trupului. Iar un altul implora “Vreau niste parinti si o copilarie de care n-am avut parte niciodata!”, agonizand asupra a trei scrisori pe care nu se putea hotara sa le deschida. Iar o alta a declarat “Vreau sa fiu vesnic tanara”,caci ea, o femeie in varsta, nu se putea desprinde din dragostea devoratoare pe care i-o purta unui barbat cu treizeci si cinci de ani mai tanar decat ea.”

  “Eu cred ca materia primordiala de care se ocupa psihoterapia este intotdeauna durerea existentiala (...) si nu sunt, asa cum se sustine adeseori, pornirile instinctuale refulate sau niste cioburi imperfect ingropate dintr-un trecut personal tragic. In demersul meu terapeutic cu fiecare dintre acesti zeci de pacienti, conjectura  clinica primara de la care pornesc-o ipoteza pe care mi-am intemeiat tehnica procedurala-este aceea ca angoasa fundamentala decurge din stradania cuiva, in mod constient sau inconstient,de-a face fata realitatilor brutale ale vietii, acelor lucruri care ne sunt “date” in cursul existentei.”
   Exista , spune Yalom, patru realitati relevante in mod deosebit pentru psihoterapie: moartea inevitabila, libertatea de alegere a unui drum de catre fiecare, faptul ca suntem singuri in ultima instanta si faptul ca nu exista un scop final al vietii evident. Romanul isi doreste a demonstra ca exista posibilitatea infruntarii acestor realitati si ca puteam utiliza puterea lor de influenta in demersul efectuat catre schimbare personala.

   Calaul dragostei – prima si cea mai draga mie istorisire incepe cu o confesiune “Nu-mi place sa lucrez cu pacientii care sunt indragostiti. Poate din cauza ca ii invidiez (...) ori poate pentru ca dragostea si psihoterapia sunt fundamental incompatibile.Un terapeut bun se lupta cu intunericul si cauta clarificarea, pe cand iubirea romantica se sprijina pe mister si se naruie cand o scrutezi cu atentie. Detest sa fiu calaul dragostei!”
    E povestea unei femei de 70 de ani, Thelma, indragostita “tragic si fara speranta”  de un terapeut cu care avusese o relatie in urma cu 8 ani. Convins ca nu este realmente indragostita, ci doar confunda acest sentiment, Yalom o primeste in terapie sigur ca o poate ajuta. Sceptic cu privire la sentimentele ei reale precum si la existenta unei legaturi intre ea si terapeutul ei Yalom o asculta cu atentie pe Thelma timp de 5 luni. Astfel el afla ca in ultimii 20 de ani Thelma s-a aflat sub tratament psihiatric fiind deprimata cronic iar in urma cu 11 ani il intalnise pe Matthew,un intern la psihologie tanar care o tratase 1 an si 8 luni mai intai in clinica , iar mai apoi in propriul cabinet. Pentru ca Matthew a inceput sa lucreze cu norma intreaga in cadrul unui spital de stat, el a fost nevoit sa intrerupa sedintele cu pacientii privati si astfel s-a sfarsit colaborarea lor. La un an de la inchierea ultimei lor sedinte s-au intalnit accidental intr-o dupa amiaza in cadrul unui centru comercial si au inceput sa stea de vorba. Au pierdut ore intregi conversand la capatul carora au ajuns in pat. In urmatoarele 27 de zile cei doi au continuat sa se vada dupa care Matthew a intrerupt legatura cu ea marturisindu-i in momentul in care Thelma a “napustit” peste el in cabinet ca “Nu e bine ce facem si amandoi stim asta”. De atunci Matthew nu a mai raspuns la telefoanele ei si vreme de opt ani Thelma nu facuse altceva decat sa retraiasca clipa de clipa acele 27 de zile din trecut, ele parand a fi singurele momente din viata ei care o animau “Viata mea se traieste cu opt ani in urma”. Thelma avusese si o tentativa de suicid, la 6 luni de la despartirea de Matthew, insa sotul acesteia care era plecat din oras vazand ca nimeni nu ii raspunde la telefon , a alertat vecinii si viata Thelmei a fost salvata de interventia doctorilor. In ultimii 8 ani Thelma fusese in terapie insa starea ei nu se ameliorase deloc...si nu e deloc de mirare, asta pentru ca Thelma in 8 ani de terapie nu mentionase niciodata de Matthew, de relatia si despartirea lor. Intr-o ultima incercare acordata terapiei, Thelma alege sa se deschida in fata terapeutului recomandat de 4 dintre terapeutii cu care colaborase anterior. La cateva luni de la inceperea terapiei,vazand ca starea Thelmei se inrautateste Yalom vine cu o ultima abordare. El ii propune ca Matthew sa fie invitat in cadrul unei sedinte pentru a avea in sfarsit acces la raspunsurile la intrebarile ce o chinuiau de atata vreme. Desi initial refuza, la urmatoarea sedinta Thelma il surprinde pe Y. spunandu-i ca l-a contactat pe Matthew cu care a povestit destul de mult la telefon si care a fost de acord sa vina intr-o sedinta in cabinetul dr. Inca de la inceputul istorisirii, Matthew devine un personaj negativ “Matthew(...) ma infurise. Vazusem prea multi pacienti grav afectati de felul in care terapeutii se folosisera de ei sexual. Pentru un pacient este intodeauna vatamator”. Insa lucrurile sunt departe de a fi atat de simple,pentru ca in sedinta la care este invitata Matthew acesta povesteste despre starea sa psihica...suferise cu 8 ani in urma un grav episod psihotic ,in urma practicarii unui tip de medtiatie budista in deplina tacere si izolare in India. In ziua iesirii din spital Matthew s-a intalnit accidental cu Thelma si au inceput sa povesteasca despre viata acesteia. Starea sa mentala era in continuare fragmentata si afirma el “”Am luat foarte ad literam crezul budist al unitatii universale si al lipsei de individuare. Nu stiam unde sfarseste eul meu si unde incepe un altul”. Astfel ,incercand sa se urmeze principiile budiste din care facuse spune chiar el “o adevarata sminteala” , a incercat sa ii ofere Thelmei tot ce voia insa la scurt timp halucinatiile au revenit si o alta internare a fost necesara. Interesanta nu este doar povestea in sine si schimbarea atitudinii fata de acest personaj pe care o aduce inevitabil aceasta , ci si faptul ca Y. devine constient de faptul ca Thelma era in posesia acestor informatii deja. De altfel aflam despre Matthew ca in fata problemelor sale psihologice renuntase la meseria practicata si devenise administratorul unei oragnizatii crestine . Cu cat il placem mai mult pe Matthew cu atat ne incruntam mai mult gandindu-ne la Thelma .Raspunsul Thelmei la toata istorisirea lui Matthew si la afirmatiile sale privind existenta reala a unei legaturi sufletesti intre ei ,precum si dorinta de a se afla in contact cu ea si a tine legatura...este unul la care eu una nu ma asteptam ..Thelma este nervoasa ,contrariata si afirma ca este convinsa ca lui Matthew nu ii pasa de ea si ca afirmatiile sale sunt facute doar din obligatie. In ultimele sedinte Thelma devine din ce in ce mai apatica si sustine ca ,cu acea sedinta, i se rapisera ultimele sperante si vise. Realitatea Thelmei cu privire la sedinta avuta pare sa fi fost cu totul alta decat cea vazuta prin ochii dr. Y. Considerand ca suferise pierderi mult peste limita ei de acceptare, Thelma pune capat terapiei. Nu tocmai socanta din pct meu de vedere insa cu siguranta surprinzatoare, concluzia finala a istorisirii vine cu concluziile trase de echipa de cercetatori care o intervievasera pe Thelma anterior si posterior terapiei : “In rezumat, T.H. este o pacienta in varsta de 70 de ani, de rasa caucaziana,casatorita, care in urma unei cure terapeutice cu durata de 5 luni, desfasurate in sedinte saptamanale, si-a imbunatatit semnificativ situatia. In prezent ea este mai putin deprimata. Tendinta ei suicidara, extrem de ridicata la inceput, a fost redusa pana la punctul in care probabil ca nu mai trebuie considerata un risc suicidar.(...)Echipa de cercetare nu este in totalitate lamurita cu privire la natura terapiei care a produs asemenea rezultate impresionante, pentru ca pacienta continua sa adopte o atitudine inexplicabil de reticenta cu privire la detaliile terapiei(...)”

   “Daca violul n-ar fi in afara legii...” este intitulata cea de-a doua istorisire care construieste in jurul unui personaj tragi-comic, Carlos, un pacient “iesit din comun”. Carlos suferea de cancer si doctorii capitulasera in fata acestuia, el insa parea a fi nederanjat de acest lucru si in continuarea avea acelasi tel in viata ca si pana atunci, si anume, “sa reguleze cat mai multe femei cu putinta si cat mai diferite intre ele” Singur pe lume,Carlos nu avea prieteni si singurele rude erau cei doi copii ai sai, care locuiau intr-un alt stat cu fosta sa sotie. Istorisirea are ca pct de plecare o sedinta de grup la care participa si Carlos in cadrul careia doua femei impartasesc faptul ca au fost violate. Reactia lui Carlos la experientele tragice prin care trecusera cele doua femei este una nu mila si dezgust fata de un asemenea act, ci interes fata de detaliile experientelor, fiind condamnat de catre grup  pe marginea unei astfel de reactii. Discutand despre reactia sa cu dr. Y , el nu arata remuscari”Hai sa-ti spun eu adevarul : daca violul n-ar fi in afara legii, nici eu nu m-as da in laturi din cand in cand” si zambetul de pe fata nu ii dispare decat in momentul in care , dr.Y., il intreaba pe acesta daca i-ar placea ca fiica sa sa traiasca intr-o societate in care violul ar fi legal. Raspunsul lui Carlor vine prompt” Nu mi-ar placea deloc sa i se intample asa ceva.(...)Vreau sa aiba o relatie frumoasa de dragoste, cu un barbat si sa aiba o familie care s-o iubeasca”. Mergand in continuare pe firul interpretarii unui vis mai vechi avut de Carlos,dr.Y. face o paralela intre aspecte din vis si o situatie pe care inconstientul vrea sa i-o sesizeze acestuia,concluzia fiind trasa chiar de Carlos “Visul meu spune ca nu traiesc asa cum se cuvine” In cadrul aceleasi sedinte dr.Y. alege sa ii vorbeasca si de realitatea cancerului pe care Carlos o alunga cu atat fervoare  si care e in opozitie directa cu activitatea sexuala dupa care tanjeste si cu cautarea unei neveste,unul din scopurile sale care ii consumau atata timp. Carlos este nevoit sa arunce un ochi critic asupra propriului sistem de valori, asupra vietii traite si a putinului ramas de trait, asupra mortii iminente si asupra relatiilor cu cei din jurul lui. Progresele lui Carlos sunt vizibile si imediate. El vine incantat in cadrul unei sedinte afirmand ca a ajuns la doua concluzii majore  botezate “Toata lumea are inima” si “Eu nu sunt pantofii mei”. Daca prima nu are nevoie de comentarii, cea de-a doua este intrganta macar ca si exprimare....Carlos era mereu afectat foarte tare de orice critica ce ii era adusa cu privire la vreun aspect al muncii sale,iar in cadrul ultimei sarcini de serviciu efectuate el incercase sa faca ceea ce dr.Y. ii recomandase si anume  “sa faca diferenta dintre sinele sau si celelalte atribute sau activitati periferice” astfel ca el a ajuns la concluzia “Eu nu sunt munca mea. Nici vorbele pe care le rostesc, Nici hainele de pe mine.Niciunul dintre aceste lucruri” si observand ca avea pantofii sclaciati “Si nici pantofii mei nu sunt”.Despre cele doua viziuni, dr..Y. spune ca ele reprezinta viziuni interioare generate de catre fiecare forma de terapie,individuala si de grup pe care le-a folosit pentru a-si ilustra teoriile mai departe. Cat despre Carlos, el a organizat un grup de autoajutorare pentru bolnavii de cancer si s-a daruit copiilor sai care in vazul schimbarii majore au decis sa ramana alaturi de el,inscriindu-se intr-un colegiu din oras.
   “Cel din urma dar pe care un parinte il poate face copiilor lui consta in a-i invata, prin exemplul propriu, cum sa infrunte moartea cu seninatate – iar Carlos le-a dat o sublima lectie de gratie” Emotionant si marcant este cel din urma paragraf al povestii “Nu exista dar mai mare decat cel pe care mi l-a oferit mie,cu putin timp inainte sa moara, si e un dar care raspunde pentru totdeauna la intrebarea daca e rational sau intemeiat sa neluptam pentru o psihoterapie “ambitioasa” in cazul  celor suferinzi de o boala incurabila si fatala. Atunci cand l-am vizitat la spital , Carlos era atat de slabit, incat abia daca se putea misca, dar si-a ridicat capul de pe perna, m-a strans de mana si mi-a soptit:”Multumesc. Multumesc ca mi-ai salvat viata.”.
  
     Am omis din detaliile care fac lectura captivanta pentru a nu lua total din placerea celor care nu au citit inca povestile. Aceste detalii precum si intregul demers, stradania terapeutului in a gasi solutii ,descrierea momentelor de cumpana si a trairilor interioare din cadrul sedintelor ,la care se adauga tandretea si pe alocuri ironia, fac lectura foarte placuta ,ceea ce, ma pisca limba sa spun, nu se intampla prea des in cadrul acestei categorii de literatura.

luni, 3 ianuarie 2011

Annick de Souzenelle - Egiptul Interior sau cele zece plagi ale sufletului

  Annick de Souzenelle – “Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului” –  “Exodul” , relatarea biblica a iesirii poporului evreu din Egipt, altfel! Indraznesc sa spun ca Biblia a fost scrisa dupa modelul Inconstientului(desi asta ar presupune ca cineva realmente sa fi fost atat de inteligent si atat de fin observator incat sa fi inteles existenta celui de pe urma dar si sa fi descifrat modul sau de functionare, cu toate astea similaritatea mi se pare impresionanta).....cand spun asta ma refer la acele mesaje subtile, inteligente, codificate a caror descifrare ar duce la eliberarea omului de angoase. Desigur ca am trecut peste pragul “crede si nu cerceta” dar omul modern a sarit cu mult peste prag si a dat cu capul in altul ....nu crede in nimic si mai mult de atat distruge si uita tot ce tinea de “crede si nu cerceta” fara a tine cont de faptul ca se afla astazi din nou intr-o extrema....avem nevoie de o alternativa si poate reinterpretarea textelor biblice ofera exact aceasta alternativa. Cartea “egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului”  propune exact aceasta paralela ,sustinuta de cercetari si scrieri, intre cele zece plagi care se abat asupra egiptenilor al caror faraon nu vrea sa asculte cuvantului Domnului trimis prin mesagerul sau Moise si zece incercari prin care omul trebuie sa treaca in viata pentru a se elibera de conditia sa de “egiptean” si pentru a obtinere o crestere in plan vertical. Am sa o spun direct...cartea nu este una usor de digerat dar daca vrei sa o citesti am sa iti dau un sfat pe care l-am primit si eu in legatura cu astfel de carti...trebuie citita cu mintea intrata in modulul intuitiv. Nu am de gand sa fac un referat pe tema acestei carti ,in schimb am decis sa impart cu voi din ceea ce am gasit esential in cadrul lucrarii:

-          “Miturile indruma si revigoreaza energia “semintei” noastre ; ele reprezinta Cuvantul dumnezeiesc care nimiceste parazitarea diabolica [...] si reda puterii de germinare programarea sa initiala; ele ne arata directia iesirii “spre inalt” din labirintul lumii animale, pentru a intra intr-un spatiu uman.
-           “Samanta Pomului devenita Om , deci cea a fiecarei fiinte umane este YHWH[...] tetragrama divina care inseamna “Eu Sunt”...Isus spune : “Eu sunt  mai inainte de  a se fi nascut Avraam” si “ Caci daca nu veti crede ca Eu Sunt , veti muri in pacatele voastre”. Robia poate fi inteleasa ca incatusarea Numelui Sfant in Om
-           “ YHWH i se arata lui Moise si acesta aude chemarea[...] dar nu-l putem cunoaste pe YHWH in pamantul Egiptului.Egiptul , in ebraica, este in esenta o matrice de apa care inchide un fetus in ea . Constrans sa stea acolo fetusul Israel nu se va naste decat prin suflul vointei lui YHWH , a carui dorinta este ca acest popor sa paraseasca Egitul “pentru a-i oferi un cult si a-L cunoaste pe El”
-           “ Pamantul robiei este o matrice pentru cel care se verticalizeaza, un mormant pentru cel care ii cade in mreje”
-           “Mecanismul “caderii acesta este: omul care uita de Grauntele divin care zace in el devine animal. Tatal (daca omul se mai gandeste la el) isi are lacasul in inaltul cerului si dimensiunea Fiului, vocatie suprema a omului, este astfel zaarnicita; din suflul divin omului nu-i ramane decat respiratia necesara pentru a supravietui in mizerie”
-           
 Prima Plaga: “ Apele preschimbate in sange”

 Iesirea 7. 19 “Si a mai zis Domnul catre Moise : <Sa zici lui Aaron, fratele tau : Ia toiagul in mana si intinde-ti mana asupra apelor Egiptului : asupra raurilor lor, asupra lacurilor lor si asupra oricarei adunari de apa ; si se vor preface in sange si va fi sange in toata tara Egiptului, in vasele de lemn si in cele de piatra!> Si asa s-a intamplay. Dar si magii Faraonului au facut la fel si Faraonul isi invartosa inima, cum spuse YHWH...”

-          “Omul inconstient ucide, chiar daca “respecta” categoriile morale ale binelui si raului[...] se ucide cu vorba sau cu seful,manifestari care devin  patima in omul inconstient[...] “Constiinta buna” nu este “constiinta”.Prima este tributara unei etici moraliste, a doua e rodul unui efort de schimbare launtrica ce-si propune sa dobandeasca o calitate de viata superioara.”
-          “In exterior apa care se face sange este obiectivarea a ceea ce se intampla in inima egipteanului- omul inconstient- ale carui energii se manifesta prin cuceriri ucigatoare. Dar incercarea ne mai arata ca are loc si o alchimie in interior, in inima Evreului – omul destinat sa iasa din Egipt, adica omul care va parasi zona Inconstinetului. Ea prevesteste o izbanda interioara.Are loc o prima transformare”
-          “Nu exista buni si rai,ci oameni la care apare constiinta la diverse niveluri calitative si oameni care se mai raporteaza inca la o constiinta noua incep sa-si dea seama de aspectele care le-au mai ramas puerile si care sunt partase la crima: acum iau calea spre desavarsire”
-           

A doua Plaga : Broastele
Iesirea 8, 1-4 :” Atunci a zis Domnul catre Moise:<Intra la Faraon si-i zi:Asaa graieste Domnul:Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca.Iar de nu vei vrea sa-i lasi, iata Eu voi lovi toate tinuturile tale cu broaste.Raul va misuna de broaste si, iesind,acestea se vor sui in casele tale,in dormitoarele tale, in paturile tale,in casele slujitorilor tai si ale poporului tau,in cuptoarele tale si in aluaturile tale ; Pe tine, pe poporul tau si pe toate slugile tale se vor sui broaste> Si asa a fost. Dar au facut acelasi lucru si vrajitorii Egiptenilor cu vrajile lor. Si inima Faraonului s-a invartosat, asa cum spusese YHWH.”

- “Broasca este un animal care traieste intr-un mediu umed si care sare pe uscat. Sa ne amintim ca in contextul biblic , dialectica uscatului si a umezelii simbolizeaza dialectica luminii si a intunericului, a constientului si a inconstientului: este dialectica Pomului Cunoasterii. In multe povestiri se considera ca broasca reprezinta iesirea la suprafata a partii feminine ascunse in adancuri.”
- “Broasca este simbolul cunoasterii de sine,ascunsa in inconstient(in ape).Omul ajunge sa se cunoasca prin constientizarea celeilalte “parti” a lui, cufundate in adancul inconstientului.”
- “Evreul [...} incepe sa simta ca fiecare intamplare este ecoul arhetipului care o guverneaza:”apele de pe pamant” sunt ecoul “apelor din ceruri” despartite in cea de-a doua zi a Genezei, dar impreuna numaidecat in imbratisarea despre care am mai vorbit. Evreul intelege dupa semne ca glasul broastei il indeamna la “Nunta” cu sine insusi.

A treia Plaga: Tantarii
Iesirea 8, 16-19 : “ Atunci a zis Domnul catre Moise : <Spune lui Aaron : Intinde-ti toiagul tau cu mana si loveste tarana pamantului [...]; ea se va face tantari in tot pamantul Egiptului. Si au facut ei asa. Aaron si-a intins toiagul cu mana sa si a lovit tarana pamantului si s-au ivit tantari pe oameni si pe vite. Toata tarana pamantului s-a facut tantari pe tot pamantul Egiptului. Au incercat atunci si magii cu vrajile lor sa faca tantari, dar n-au putut. Si au ramas tantarii pe oameni si pe vite. Si au zis magii catre Faraon : <Acesta este degentul lui Dumnezeu>. Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul”

-          “Prin “pamant” intelegem pamantul, substanta launtrica a lui Adam si prin atributul lui Adam (sau al Omului) de “tarana” intelegem puzderia nebanuita de comori potentiale care zac in inconstientul lui. “Tarana pamantului”semnifica aici tarana pamantului exterior,formala, reprezentata de multimea inventiilor,a realizarilor, a tehnicilor, a filosofiilor – sisteme de gandire si ideologii, a institutiilor etc, pe care Omul le-a organizat si in care s-a eliberat progresiv doar de dominatia universului exterior.Omul cazut in pacat, simbolizat de “Egiptean” dar si, intr-o anumita masura , de “Evreu” atata vreme cat ramane alaturi de tiranul sau, nu face decat sa deplaseze polii robiei,caci il vom vedea devenind tot mai dependent de ceea ce produce,fapt care se ridica impotriva sufletului sau.[...] Omul a ajuns sa creeze o lune care iesedin arhetipurile ei interne, o luna anarhica,bolnava,in care se instaureaza o ordine falsa.[...]In cazuri extreme , aceasta lume se transforma intr-o puzderie de tantari care misuna peste tot , traiesc, dar provoaca moartea.
-          “Egipteanul” din fiecare dintre noi venereaza ceea ce afirma ; confera valori absolute, valori de idoli. cunoasterii si aplicatiilor acesteia.De la cel mai tanar pana la cel mai varstnic, nimeni nu vrea sa isi puna la indoiala certitudinile, toti ne idolatrizam gandurile[...] Pentru “Evreu”, nici o tarana nu este obiect de veneratie.Redata menirii ei ontologice, tarana cunoaste uriasa fertilitate pe care o fagaduia.”
-          “Fiind tarana, “Evreul” se intoarce in tarana – intorcandu-se in pamantul sau interior, intrucat asa a fost fagaduinta divina facuta lui Adam :” Iin sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta , pana te vei intoarce in panantul din care esti luat; {pamantul-mama interioara} ; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce”.[Facerea]

A patra plaga “ Taunii

“Zis-a Domnul catre Moise : <Scoala maine de dimineata si iesi inaintea lui Faraon in vremea cand el are sa iasa la apa, iar tu sa-i zici : Asa graieste Domnul : Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca in pustie! Daca insa nu vei lasa pe poporul Meu, iara Eu voi trimite asupra ta,asupra slujitorilor tai, asupra poporului tau, si asupra caselor voastre tauni, si se vor umple casele Egiptenilor de tauni si pamantul pe care traiesc ei. Si voi osebi in ziua aceea pamantul Gosen, in care locuieste poporul Meu , ca acolo nu vor fi tauni, ca sa stii ca Eu sunt Domnul in mijlocul acestei tari. Voi face deosebire intre poporul Meu si poporul tau si chiar maine va fi semnul acesta pe pamant> Si a facut Domnul asa. Dar Faraon si-a invartosat inima si de data aceasta si n-a lasat poporul sa se duca”
-          [...] putem incepe sa deosebim cine este Arob , acest taun ce se raspandeste pe pamantul Egiptului; El este Duhul Sfant care adie pentru a indemna Omul sa-si asume “o seara”, sfarsitul unei zile, pentru ca , dupa o noapte de intuneric, sa rodeasca o noua zi” ( Arob –cuv. ebraic = taun, cuvant care se aseamana cu Ereb care inseamna “a se intuneca”  si Arob, “corbul” care apare si in mitul biblic al lui Noe).”Omul care refuza seara , refuza in acelasi timp noua zi,rod al noptii trecute.Refuzand seara si opunandu-se Duhului Sfant, Omul se opune propriului duh.Arob, care simbolizeaza Duhul Sfant, il ravaseste pe cel ce nu intra in suflul lui si care nu va dainui in fata Lui, pe Egiptean, dar il intareste pe “Evreu” in Gosen, pamantul pe care isi va pune temelia casei.
-          “Duhul lui Dumnezeu, a carui lucrare nu o ingaduim astazi, patrunde in casele noastre. In fata lui, Duhul Omului se destrama, creeaza boli si mai ales boli psihice, dupa parerea noastra. Ar trebui sa le numim “boli noetice” (de la cuv. grec nous= spirit) caci sufletul se destrama doar daca intra in conflict cu Duhul, pe cand menirea sufletului este de a se cununa cu Duhul.
-          “Omul desprins ed arhetipurile sale fondatoare, devenit inoperant in afara suflului divin, este absorbit intr-un psihism distrugator. In loc de a merge catre extazul realizarii sale printr-o cununie cu mama adancurilor, Omul cauta inconstinet un fel de beatitudine si se contopeste cu ea, intr-o regresie care il aduce aproape de stadiul de fetus si aproape de moarte. Angoasa existentiala ajunge la paroxism. Si spitalele noastre psihiatrice[...] incapabile de a diagnostica “taunul” , intrucat nu tin seama de chemarea Duhului, isi ascund lipsa de pricepere in spatele unei chimioterapii ce mascheaza efectele raufacatoare ale spiritului uman dezorganizat in fata Sfantului Duh pe care-l refuza.”
-          “Evreul” poate recunoaste si intampina corbul ; impreuna cu Duhul Sfant, merge spre profunzimile sale ; merge in intampinarea intunecimilor sale si a demonilor sai cu care va trebui “ sa se cunune” , sa-i patrunda pentru ca in aceasta moarte sa se faca intoarcerea si sa izvorasca lumina.   “Egipteanul” se pierde in tenebrele proproo ; demonii sai pun stapanire pe el, il ucid , insa el nu-si da seama si proiecteaza in afara sa, asupra altuia, pe care-l acuza, sursa suferintelor lui.”


A cincea plaga : Ciuma

Iesirea 9. 1-7 : “ Atunci a zis Domnul catre Moise : <Intra la Faraon si-i spune : Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor : Lasa pe poporul Meu sa-Mi slujeasca! Iar de nu vei vrea sa lasi e poporul Meu, ci-l vei mai tine, iata, mana Domnului va fi peste vitele tale de la camp : peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si va fi moarte foarte mare. Dar va face Domnul osebire in ziua aceea intre vitele Istraelitilor si vitele Egiptenilor : din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una> Si a pus Domnul soroc si a zis : <Maine va face Domnul aceasta in tara aceasta!> Si a doua zi a facut Domnul aceasta si au murit toate vitele Egiptenilor iar din vitele fiilor lui Israel n=a murit nici una. Atunci a trimis Faraon sa afle si iata din toate vitele lui Israel nu murise nici una...Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu a lasat poporul sa se duca.”

-“Sabia e prezenta in aceasta plaga, in absoluta ei rigoare si in nesfarsita ei tandrete, Sabia cu doua taisuri, asezata odinioara la rasarit de Eden, pentru ca Israel este acum in calatorie spre rasaritul sau.[...] In aceasta a cincea plaga Sabia este [...] prezenta si pune in randuiala “animalele interioare” ale Evreului, “sufletele sale vii” din ziua a cincea. In exterior , aceeasi Sabie ucide animalele Egiptenilor, ce reprezinta obiectivarea energiilor interioare.Nestapanite , aceste energii, fac din omul care nu-si cunoaste Numele (YHWH) jucaria lor.Textul enumera aceste “animale” : -calul, ca simbol al libidoului/ - asinul, ca simbol al ascultarii, supunerii si in consecinta, simbolul sclaviei sau al eliberarii/ - camila, ca simbol al calatoriei in pustiu si al depasirii obstacolelor, /-vitele mari, care sunt legate de “triada placere-posesiune-putere”/-vitele mici, ce preprezinta “pulberea” darurilor interioare,care in ele insele au puterea verticalizarii,dar care, neprelucrate, devin hrana sarpelui din Geneza ETC.
-“La Evrei, aceste “animale” sunt jertfite pe altarele interioare. Asta inseamna ca Omul care lucreaza asupra lui insusi, asupra libidoului, spre exemplu, moare in calitatea sa de “cal” si invie intr-o alta dimensiune simbolizata de acest animal.”
-“Omul de astazi transforma totul in “obiecte” , incepand cu Omul insusi.Privirea pe care fiecare o arunca asupra lui insusi si asupra altuia nu are o dimensiune spirituala. Omul nu este privit decat ca o “caramida”, neavand valoare decat ca o marfa. Bolnav fiind, el este privit ca un obiect, redus la membrul sau organul bolnav ; el este un rinichi, un ficat, un femur, sau un stomac, si aceste elemente, la randul lor, nu sunt privite decat ca mecanisme care nu-si mai indeplinesc functia. Din aceasta perspectiva, dupa tratament, mecanismul va functiona din nou, fara indoiala, dar medicul, daca nu cunoaste Logosul, va da nastere la o noua “ciuma”[...]Si Omul care se priveste pe sine ca un sistem ce trebuie sa functioneze pentru cea mai mare placere a sa sau pentru placerea altuia, sau chiar “pentru Slava lui Dumnezeu”, in serii de fapte bune sau asceze secatuite de datorie, creeaza “ciuma”.Dumnezeu Insusi, daca este “obiectivat”, devine ucigator.”
-“Omul Evreu incepe sa se inalte, verticalizandu-se si intrand in comuniune cu Cuvantul (Logos). Omul Egiptean coboara in inconstienta sa si nu considera reale decat lucrurile sensibile pe care el le percepe pe calea simturilor. Intr-adevar , el este orb si surd”


A sasea plaga : Lepra

Iesirea 9. 8-12 : “Iarasi a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis : < Luati-va cate o mana plina de cenusa din cuptor si s-o arunce Moise spre cer inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui. Dar i se va starni pulbere in tot pamantul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite rani si basici usturatoare in toata tara Egiptului>. Deci, au luat ei cenusa din cuptor, au mers inaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer si s-au facute bube cu puroi pe oameni si pe vite. Si magii n-au putut sta impotriva lui Moise din pricina ranilor, pentru ca erau bube pe ei si in tot Egiptul. Domnul a invartosat inima lui Faraon si nu l-a ascultat , cum zice Domnul lui Moise.”

-          “Incepand cu aceasta , a sasea plaga. se deschide luna a sasea a formarii copilului Israel in matricea Egiptului , luna esentiala pentru orice maternitate. In aceasta luna, in viata intrauterina, copilul este , asa cum am vazyt, format din punct de vedere anatomic si fiziologic.”
-          “Domnul(YHWY)cere lui Moise si lui Aaron sa arunde in ochii lui Faraon cenusa din cuptor, aceasta simbolizand ceea ce nu a constituit obiectul arderii sau ceea ce nu a ars suficient. Arderea in Marea Lucrare a cununiei launtrice este intr-adevar cea care transforma omul in pulbere – pulbere si cenusa ; ea distruge structura primului “eu” ; necesar dar narcisistic, pentru ca el sa se reconstruiasca in lumina persoanei profunde, pe care doar iubirea o poate ajuta sa apara.”
-          “Pulberea de cenusa aruncata in ochii lui Faraon reprezinta iluzia puterii “eului” care refuza sa moara in matricea focului, refuza sa se transforme icenusa pentru a renaste la o mai profunsa dimensiune a fiintei sale. In loc de a-si urma cresterea , energia “eului” se reduce la categoriile animalice, prin care isi pierde orice echilibru”
-          “ Lepra care se raspandeste asypra oamenilor si animalelor si irumpe in “pustule” sau in “umflaturi”, este o impaunare a eului narcisiac, mergand pana la paranoia cea mai tragica. In text, numele acestei maladii, lepra, revine de patru ori. Numarul patru exprima , desigur, inchiderea intr-o matrice, dar, in cazul de fata. aceasta matrice se transforma in mormant.Cuvantul Lepra exprima ideea de “prabusire” , ideea unui foc ce nu a reusit sa se inalte spre verticala printr-o flacara purificatoare, dar care, rasfrant pe orizontala, produce umflaturi.(Bolile de piele sunt, de altfel, in medicina energetica, cele ale unei arderi care nu s-a realizat).
-          “Maladia de lepra din aceasta incercare ii priveste si pe marii tirani ai Istoriei. Ea denunta cruzimea lor. Totalitarismele, oricare ar fi ele, chiar si cele religioase sau sacre, tin de un fel de supraeu colectiv, alimentat de odeologia unui orgoliu nemasurat.”


A saptea plaga : Grindina
Iesirea 9, 22-35 : “Si a zis Domnul catre Moise : <Intinde mana ta spre cer si va cadea grindina peste tot pamantul Egiptului : peste oameni, peste turme si peste toata iarba campului din pamantul Egiptului!> Atunci si-a intins Moise mana spre cer si a slobozit Domnul tunete, grindina si foc pe pamant ; si a plouat Domnul grindina pe pamantul Egiptului. Aceasta a fost o grindina foarte mare si printre grindina ardea foc, cum nu mai fusese in tot pamantul Egiptului, de cand se asezasera oamenii pe el. Grindina aceasta a batut in tot pamantul Egiptului, tot ce era pe camp, oameni si dobitoace : toata iarba campului a batut-o grindina si toti pomii de pe camp i-a rupt grindina.Numai in tinutul Gosen , unde traiau fiii lui Israel, n-a fost grindina. Atunci trimitand, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis catre ei : > Acum vad ca am pacatuit!Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati. Rugati-va Domnului pentru mien, sa inceteze tunetele, grindina si focul pe pamant si va voi lasa si , mai mult, nu va voi impiedica!> Iar Moise i-a zis : <Indata ce voi iesi din oras, voi intinde mana mea spre cer, catre Domnul, si vor inceta tunetele ; nu va mai fi nici grindina, nici ploaie, ca sa cunosti ca al Domnului este pamantul. Dar stiu ca tu si slujitorii tai nu va temeti inca de Domnul Dumnezeu>.Atunci inul si orzul s-au stricat, pentu ca orzul era inspicat si inul in floare. Iar graul si ovazul nu s-au stricat, pentru ca acestea erau mai tarzii. Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si intinzandu-si mainile catre Domnul, au incetat tunetele si grindina si s-a oprit plaia. Vazand insa ca au incetat ploaia, grindina si tunetele, pacatuit-a Faraon inainte si si-a invartosat inima si el si slugile sale. Si invartosata fiind inima lui Faraon si a slugilor lui, el n-a lasat pe fiii lui Israel sa plece cum poruncise Dumnezeu prin mana lui Moise”

-          “Intinde mana ta spre cer..” Cerul exterior semnifica de asemenea cerurile launtrice cu care fiecare om este chemat sa se cunune.
-          -“In numarul sapte este prezenta o moarte spre inviere, un pol negativ al oricarei mutatii.O rasturnare radicala se petrece in orice situatie a numarului sapte. O moarte launtrica pentru Evrei, care priveste orizontul static al constiintei lor, ce trebuia sa moara pentru ca sa invie din cerurile fiintei lor un alt orizont al constiintei numit “pamant nou”. E ca un fel de cutremur al pamantului launtric , ce atinge orice fiinta care se lasa patrunsa de dinamismul implinirii sale ; o distrugere a ceea ce era, dar care nu dispare decat dupa ce a fost integrat, pentru ca sa se iveasca o lumina mai clara, un pamant mai inalt, un orizont al constiintei mult mai bogat.”
-          “Domnul (YHWH) vrea sa ne arate aici un lucru esential : necesitatea convertirii pamanturilor noastre launtrice prin puterea roditoare”[...]Adam a primit porunca ontologica de a “pazi si cultiva pamantul sau”. E vorba , in mod esential, de pamantul sau launtric ce trebuie sa rodeasca si sa dea nastere unui fiu interior, pe care “Egipteanul” il ignora, iar lucrul acesta ii este reamintit cu cruzime. Forta erotica este atotputernica in Om si despre ea e vorba in aceasta lucrare a Cuvantului pe care o arata grindina, insotita de focul tulburator prezent in ea. Aceasta este puterea “carnii”, elementul cel mai misterios si mai sacru al fiintei. legata de centrul Numelui sau si pecetluita in profunzimile cerurilor sale launtrice.”
-          “Noi ne indentificam cu acest Egiptean. “Carnea” din noi este dezgolita ; ea nu mai ramane in spatiul launtric al intalnirilor din centrul “gradinii Edenului” – gradina a bucuriei, ci se rasfrange pretutindeni, acolo unde lumea exterioara promite placere. Omul, parasind Edenul si fiind lipsit de toata bucuria, o cauta pe aceasta, in mod patimas, in noua situatie animala din ziua a sasea, in care s-a aruncat.”
-          “Instantele religioase au resacralizat, desigur, aceste elemente ale placerii, au binecuvantat casatoriile si roadele pamantului etc. , dar fara a le aseza, intr-adevar, ca temei al unei verticalizari posibile, in suflul unei convertiri spre normele ontologice”
-          “Sexualitatea, total desacralizata , separata de iubire, privita ca o realitate in sinem deschisa tuturor exceselor, altadata considerata pacat si acum semnificand pasaportul Omului “eliberat”, a determinat o explozie a tuturor structurilor mentale, sociale si chiar religioase si o dezlantuire a tuturor pasiunilor si violentelor pe care le cunoastem.”[...]”Grindina se dezlantuie si focul tulburator din ea distruge tot.Cerurile noastre launtrice sunt pustiite.”
-          “In aceasta a saptea plaga, “Evreul” cunoaste o mutatie profunsa . El asculta glasul Domnului (YHWH) prin inspiratia Duhului si este modelat in “carnea”.Logosul va patrunde, atunci, in totalitatea fiintei sale.”


A opta plaga : Lacustele

Iesirea 10, 1-6 : “Atunci a grait iarasi Domnul catre Moise si a zis : < Intra la Faraon, ca i-am invartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat intre ei pe rand aceste semne ale Mele ; Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si ale fiilor fiilor vostri cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat intr-insul si sa cunoasteti ca eu sunt Domnul!> Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis : <Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea?Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca!Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta , voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale ; Si voi acoperi fata pamantului, incat pamantul nu se va mai putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina ; toti pomii ce cresc pe campurile voastre ; Vor umple casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut nici parintii tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi> Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon. Si s-a intamplat asa”

-          “Este evident ca aceste “semne” despre care noi aflam ca semnifica puterea de crestere a Numelui Sfant in inima Evreilor, semnifica, de asemenea si puterile demonislor devastatori la Egipteni! Fiecare plaga este o putere de transformare prin care toate lucrurile se pot implini printr-un proces comun ce incepe de la “sabie”, dar se diferentiaza dupa legea “celor doua taisuri” ce patrund in intimitatea realitatilor intalnite.”
-          “Cuvantul “lacusta”e un substantiv colectiv si exprima o inspaimantatoare multiplicitate , care ne face sa ne gandim la demonul din Evanghelie.Acesta la intrebarea lui Iisus “Care este numele tau?” raspunde “Numele meu este legiune, caci noi suntem foarte multi”
-          “Se pare ca , o data cu aceasta invazie , noi suntem in prezenta demonului care determina aparitia unei false lumini, ce ascund adevarata lumina.”
-          “Arebeh(lacusta) reprezinta “viclenia” sau “rautatea” .[...]Stapanita de un creier format din acelasi material ca si inima, si necunoscand alta dimensiune decat ceea ce izvoraste din intuneric (...) lacusta se transforma in complot,capcana, calcule....Lacusta semnifica in acest caz, demonul :devorator a ceea ce grindina a lasat”
-          “Falsii profeti ii introduc pe discipolii lor in lumile invizibile pe care ei , totusi, nu le-au cucerit si ii manipuleaza, oferindu-le iluzia “modificarii campului constiintei”, eliminand experienta mortilor si a renasterilor launtrice,singurele prin care se poate realiza integrarea reala in lumina”


A noua plaga : Intunericul
Iesirea 10.21-29 : “ Atunci a zis Domnul catre Moise : < Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric pe pamantil Egiptului, incat sa-l pipai cu mana>. Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului. Domnul a invartosay inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul. Ci i-a zis Faraon catre Moise : “Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei muri. Raspuns-a Moise :<Cum ai zis , asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!>”

-          “Numarul 9 este simbolul implinirii. Incepand de la prezenta sa aritmetica, pana la numeroasele sale aplicatii in Biblie si in Evanghelii, ca si in ritmurile noastre biologice, el este numarul plenitudinii, al maturitatii.”
-          “Intunericul reprezinta manifestarea adancului sau a abisului ce separa radical Necreatul de creat, adica pe Dumnezeu de Om.”
-          “Desigur ceea ce traiesc Evreii in cel de-al noualea ceas al lor, nu este decat un ecou inca indepartat al tenebrelor Golgotei,care fauresc Sabia. Tenebrele lor interioare se inradacineaza in cele ale lui Hristos, caci daca istoric ele le preced, in vesnicia ce inspira fiecare clipa a Istoriei, tenebrele sau intunericul Golgotei sunt primele. De la nunta din Cana pana la Inviere , Hristos a condus , ca arhetip, spre implinirea sa totala Marea Lucrare a umanitatii, traita in plan mitic de Noe, inceputa istoric de poporul sau Israel, iar istoria noastra actuala trebuie sa si-o asume pentru implinirea ei universala.Asadar ,ceea ce traiau in aceste zece plagi fratii nostri evrei e o sinteza evanghelica, pe care fiecare dintre noi trebuie sa o traim in “pamantul nostru interior Gosen”
-          “Astazi fiecare orbecaieste.Reperele de ieri au disparut. Cei care, inspaimantati, vor sa restabileasca valorile distruse ale moralei erijate in absolut se afla intr-o mare naivitate.Nici o intoarcere spre trecut nu e posibila.Intunericul face , de asemenea ca nimeni sa nu recunoasca pe altul ca frate, nimeni sa nu vada ca, injosindu-l, se injoseste pe el insusi si ca jocurile competitionale,concurentele si rivalitatile in care se initiaza copiii nostri din pruncie sunt tot atatea raporturi de forte ucigatoare pentru toti”

A zecea plaga “ Moartea primilor nascuti dintre oameni si animale
Iesirea 11 si 12 : “ Dupa aceea a zis Domnul catre Moise : < Inca o plaga voi mai aduce asupra lui Faraon si asupra Egiptului si dupa aceea va vor da drumul de aici. Dar cand va vor da drumul, cu grabire va vor alunga de aici. Spune dar poporului tau in taina, ca fiecare barbat de la vecinul sau si fiecare femeie de la vecina ei sa ceara imprumut vase de argint si vase de aur si haine>[...]  Si a zis Moise : <Asa graieste Domnul: La miezul noptii voi trece prin Egipt. Si va muri tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, de la intaiul nascut al lui Faraon, care urmeaza sa sada pe tronul sau, pana la intaiul nascut al roabei de la rasnita si pana la intaiul nascut al dobitoacelor. Si va fi plangere mare in tot pamantul Egiptului, cum n-a mai fost si cum nu va mai fi. Iar la toti fiii lui Israel nici caine nu va latra, nici la om, nici la dobitoc, ca sa cunoasteti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israeliti. Si se vor pogora toti acesti slujitori ai tai la mine si, inchinandu-se mie, vor zice : iesi impreuna cu tot poporul tau, pe care povatuiesti tu. Si dupa aceea voi si iesi> Si a iesit Moise de la Faraon infierbantat de manie[...]Dar a invartosat Domnul inima lui Faraon si el n-a ascultat sa lase pe Israel sa iasa din pamantul sau. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si a zis : <Luna aceasta va fi inceputul lunilor, sa va fie intaia dintre lunile anului. Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune : In ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel ; cate un miel de familie sa luati fiecare. Iar daca vor fi putini in familie incat sa nu poata fie de ajuns ca sa nu poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete : numarati-va la un miel atatia cat poti sa-l manance. Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel sau un ied. Sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l injunghie catre seara. Sa ia din sangele lui si sa unga usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc ; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. Dar sa nu-l mancati nefript deasjuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine la foc, si capul cu picioarele si maruntaiele. Sa nu lasati din el pe a doua zis si oasele lui sa nu le zdrobiti.Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. Sa-l mancati insa asa : sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainele voastre; si sa-l mancati cu graba , caci este Pastele Domnului.. In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul. Iar la voi sangele va fi smen pe casele in care va veti afla ; voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sabratoarea Domnului din neam in neam ; ca asezare vesnica s-o praznuiti>. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a prescris ce a zis Domnul : <Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul ; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui pierzatorului sa intre in casa, ca sa va loveasca. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri> Au mers  deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron ; asa au facut. Iar in miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate rugile lui si toti Egiptenii si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa in care sa nu fie mort. In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si Aaron si le-a zis : <Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va  de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis. Luati cu voi si oile si voii vostri cum ati cerut si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!> Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot , ca la sase sute de mii de barbati pedestri, afar de copii. Tmpul insa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.”

-          “Aceasta a zecea plaga poarta amprenta pecetii divine[...] Aceasta plaga este unica in sine si Una in calitatea sa divina.”
-          “Legea este implacabila. Ea este ontologica si lucreaza si astazi cand eu scriu aceste randuri. In aceasta lume, copiii nostri mor pentru ca noi nu nastem din launtrul nostru un “fiu “ nou, cel dintai nascut, care , prin morti si nasteri succesive in adancul nostru interior, sa ctitoreasca integralitatea fiintei noastre, Numele nostru tainic, dumnezeiesc!”
-          “Gata fiind de plecare si de parasire a pamantului sclaviei lor, pentru ca au nascut un nou fiu, Evreii jertfesc “mielul”, semn exterior al mielului, care a suferit si a murit in ei, semn al sangelui ce a curs in ei.”
-          “Mielul va fi “fript la foc”, simbol al unei noi iubiri, de ordin spiritual, care a jertfit mielul interior in focul cuptorului.El va fi servit cu ierburi amare , semn al integrarii amaraciunii legata de sclavie, si cu “paine nedospita” caci nimic din ceea ce a dospit in pamantul sclaviei nu s-a inaltat in caldura Duhului Sfant, ci in cea a patimilor.”
-          “Numele de Paste semnifica trecerea lui YHWH , care va permite apoi plecarea Evreilor, propria lor “trecere” in afara Egiptului, insa cuvantul nu va mai avea aceeasi semnificatie.”


-          “Copiii mei ma conduc fara mila “spre mine insami” si eu stiu ca nu este vorba de “pedeapsa” ce trezeste o culpabilitate la fel de distrugatoare ca si eroarea inconstientei, ci de o trezire a constiintei, daca stiu sa privesc oglinda aceasta cu ochii inimii.”
-          “Aceasta nastere interioara care,ontologic, trebuia sa se faca prin incercarea unei destabilizari necesare, se continua prin conditionarea noastra dureroasa, prin suferinta animalului ranit la care am fost redusi. Este evident ca in mijlocul suferintei, omul se trezeste.”


-          Premisa a Luminii necreate, soarele pamantului Canaan, care de acum ii va ilumina pe Evrei, dupa intunericul Egiptului, nu va miscora indoiala din inima lor! “ Este posibil acest lucru?” intreaba si astazi copilul pe parintele sau in seara de Pesah: “Cine deosebeste aceasa noapte de toate celelalte nopti?”

miercuri, 8 decembrie 2010

 Biblioteca Metropolitana Bucuresti (<-click link), de unde puteti face rost de majoritatea cartilor aflate in lista mea in mod gratuit. Sper sa va fie de folos...pe mine m-a ajutat foarte mult nu doar datorita gratuitatii, care cu siguranta a fost binevenita, dar si datorita faptului ca foarte multe dintre aceste carti nu se gasesc nici in librarii si nici pe piata de carti second-hand de pe internet. Pentru a verifica la ce filiala a Bibliotecii Metropolitane Bucuresti gasiti cartea cautata urmati linkul Cautare. Lectura placuta!

marți, 7 decembrie 2010

Literatura psihologica

Am inceput sa fiu interesata de  literatura psihologica mai intai din curiozitate...curiozitatea a devenit pasiune iar pasiunea am nazuinta ca se va concretiza intr-o cariera in domeniul psihologiei. Titlurile pe marginea carora as vrea sa discutam fac parte din lista de carti pe care eu una imi propun sa le citesc si sa le aprofundez pe parcursul unui an. Trebuie sa spun ca am rascolit tot internetul in cautarea acestei liste si apoi in cautarea cartilor cu pricina .pentru ca multe dintre titluri sunt aproape imposibil de procurat, de aceea consider ca aceasta lista va fi de folos si celorlalti aflati "in cautari". Acest blog nu se adreseaza doar initiatilor in psihologie dar si iubitorilor de literatura buna si sper ca discutiile sa fie fructoase si iluminante. De asemenea am rugamintea sa veniti cu liste personale de carti pe care le considerati de capatai si sa incepeti discutii pe tema acestora.Lectura placuta!