Iisus, copie a zeului pagan Mithra?

Mithraismul a fost o misterioasa religie romana care a inflorit in secolul al II-lea si al III-lea AD. Se cunosc foarte putine informatii despre aceasta secta secreta, dar istoricii au putut determina ca implica venerarea zeului persan  Mithra in pesteri, o masa comuna si un ritual de initiere in sapte stadii ierarhizate in baza unei tematici astrologice.
Mithraismul este cunoscut aproape in totalitatea din studierea artefactelor si inscriptiilor din perioada respectiva. Exista foarte putine scrieri care pot fi considerate sursa si multe din cele ce au supravietuit sunt de fapt perspective ale celor aflati in afara cultului.
Statutul de religie misterioasa a fost mentinut prin lipsa scrierilor referitoare la mithraism, descifrarea iconografiei si a ritualurilor se facea numai catre cei ce urmau sa fie initiati. Adeptii nu au inregistrat nici un detaliu al religiei lor si cei din afara cultului stiau foarte putine despre acesta.
Originile mithraismului ca si cult roman nu sunt cunoscute pe deplin. Deriva in mod cert din Persia antica dar istoricii sunt divizati intre cei ce considera ca acest cult este o religie persana occidentalizata si cei ce o considera o religie occidentala cu adaugiri persane.
Perioada de timp in care cultul a inflorit este mai bine cunoscuta, multumita dovezilor arheologice. Cultul lui Mithra apare in secolul al II-lea cu sute de inscriptionari aparute dupa 136 AD. Apoi, odata cu convertirea lui Constantin in secolul IV, ecourile sale, ca si in cazul majoritatii religiilor greco-romane, se risipesc. Aparitia ei exploziva nu a putut fi explicata. Ipoteza cea mai plauzibila conform Enciclopediei Britanice, pare a fi aceea ca mithraismul roman a fost o creatie noua, gandita de un geniu religios care a trait in jurul anului 100 AD si care a dat vechilor ceremoniale persane o noua interpretare platonica care a transformat-o intr-o religie potrivita lumii romane a perioadei respective.
Descoperirile arheologice indica extinderea Mithraismului de-a lungul intregului Imperiu Roman din Roma pana in Turcia si Anglia. A fost concentrata indeosebi in Roma cu 35 de temple mithraice gasite si in portul Ostia, 15 temple. In total 400 de situri arheologice au fost descoperite cu referinte la cultul mithraic pe langa 1000 de inscriptii si 1150 de piese de sculptura.
In forma persana, Mithraismul a fost o religie a loialitatii, prieteniei si aliantei dintre oameni, in mod deosebit intre conducatori si functionari. Nu sunt cunoscute femei adepte ale cultului. Cultul a fost sprijinit de cativa conducatori precum Commodus(180-92), Septimius Severus(193-211) si Caracalla(211-17). In efortul de a reuni Imperiul Roman, Diocletian a ridicat un altar lui Mithra in Carnuntum( pe Dunare langa Viena) in 307, desemnandu-l drept zeu patron al Imperiului(fautori imperii sui).
Majoritatea adeptilor Mithraismului au fost soldati romani, mici functionari guvernamentali, sclavi si oameni eliberati din sclavie. A fost adoptata si de catre aristocratia pagana a secolului al IV-lea din Roma, ca parte a miscarii conservatoare care se opunea noului imperiu crestin fondat la Constantinopole.
Mithraismul se sustine frecvent ca ar fi fost un rival de temut al crestinismului timpuriu, insa informatia trebuie precizat ca apare deseori in carti populare scrise de non-specialisti. Sursele academice sustin ca dovezile arheologice nu suporta aceasta afirmatie.
Desi raspandit geografic, Mithraismul nu a avut un numar foarte mare de adepti. De precizat este ca nici crestinismul nu a avut un numar foarte mare de adepti in perioada timpurie. Cateva sute de temple ale Mithraismului au fost descoperite in Imperiul Roman, dar ele erau foarte mici. Dictionarul Oxford al Miturilor si Religiilos Clasice sustine ca, chiar daca toate aceste temple ar fi functionat in aceeasi perioada, ele ar fi putut gazdui numai 1% din populatia imperiului, ceea ce nu ar fi facut din cult decat un rival minor al crestinismului.
Desi rivalitatea nu se poate dovedi, exista certitudinea ca cele doua comunitati contemporane au avut influente una asupra celeilalte.
Multi dintre criticii Crestinismului au venit cu ideea ca religia crestina nu s-a bazat pe revelatie divina ci a fost imprumutata din surse pagane. Mithraismul fiind una dintre acele surse. Sunt Iisus si Mithra acelasi om precum ei sustin?
Pentru ca viata lui Iisus este redata in Biblie si suntem familiarizati cu ea, ramane sa vorbim despre viata lui Mithra. Informatiile sunt putine insa avem iconografie si sculpturi care redau momentele importante din viata acestui zeu.
În panteonul iranian antic, Mithra, corespondentul zeului indian Mitra, era zeul
contractelor şi al prieteniei, dar era venerat şi ca zeu al luminii şi al soarelui. Juca un rol important în ritualurile societăţilor masculine persane ulterior fiind preluat şi de soldaţii romani. Principiile etice întruchipate de el sunt justiţia, virtutea şi respectarea contractelor. Zeul asigură respectarea ordinii universului şi succesiunea anotimpurilor și a zilelor. E înfăţişat într-un car tras de armăsari albi, aşa că grecii l-au identificat cu zeul soarelui, Helios. Are şi o sabie de argint. Era şi unul dintre ajutoarele lui Ahura Mazda la judecata finală, unde vor fi judecate faptele omenirii.

Cea mai importantă faptă a lui Mithra a fost omorârea taurului primordial. El a îngenuncheat pe taur, l-a apucat de nări şi i-a dat capul pe spate . Cu mâna dreaptă a înfipt pumnalul în gâtul animalului. Actul simbolizează renaşterea vieţii, căci o nouă viaţă a apărut din sângele şi sperma taurului, scurse pe pământ. Este şi un simbol al îmblânzirii şi dominaţiei asupra lumii sălbatice, a
puterilor naturii, de către ordinea impusă de oameni.

Aducător al luminii şi salvator in Avesta, cartea sfantă a zoroastrismului, se spune că Ahura Mazda l-a creat şi l-a educat pe Mithra, asa că trebuie venerat ca
si cand ar fi chiar acest zeu. De la inceput  Mithra a fost zeu al luminii si al soarelui şi înfatisat fie ca soare,  fie înconjurat de raze de lumină. Ca zeu al soarelui este si datator de viata; intre 247 i.Hr.–226 d.Hr. el a fost transformat în salvator, descris ca un tanar cu boneta frigiana, cu tunica si mantie pictata cu semnele zodiacului. A intrat si în panteonul roman, ca salvator si mantuitor. Scopul adeptilor lui Mithra era mantuirea personala.

Sustinatorii ipotezei care afirma ca Mithra  si Iisus sunt una si aceeasi persoana sustin ca Mithra, zeu proslavit cu mult inaintea aparitiei crestinismului, a fost  nascut dintr-o fecioara, a cutreierat pamantul, a adunat 12 discipoli, a invatat oamenii utilizand parabole, a fost sacrificat pentru pacatele oamenilor si a inviat trei zile ma apoi. Se remarca din start similaritatile dintre viata lui Mithra si viata lui Iisus. Cei care sustin ideea “imprumutului” au urmatoarele argumente pe care le vom lua pe rand si discuta, luand in considerare textele, relicvele, picturile, sculpturile adeptilor cultului Mithraic.

1.    Mithra, ca si Iisus, a fost nascut dintr-o fecioara. Argumentul nu este acceptat ca fiind real de catre istorici. Multiple relicve prezinta nasterea lui Mithra si in toate acestea zeul se naste din stanca. Sunt multe aspecte ale Mithraismului asupra carora invatatii  nu reusesc sa se puna de acord, dar nasterea lui nu este unul din acele aspecte. Mithra e prezentat la nastere cu bustul iesind din stanca dura . In unele sculpturi cum e cea din Dura-Europos, flacari tasnesc  din pamant in jurul stancii din care Mithra apare. Cateva dintre relicvele care prezinta nasterea il infatiseaza pe Mithra tinand in mana un arc cu sageti intr-o pozitie de vanatoare.

2.    Mithra a avut 12 discipoli. In traditia hindusa Mithra a avut un insotitor pe nume Varuna, care era si el zeu. De fapt cele doua deitati apar impreuna atat de des incat numele lor apar deseori  prezentate drept unul singur. In traditia Mithraismului Roman, Mithra are doi insotitori care duc tortele, denumiti Cautes si Cautopatres. Cateva sculpturi ii prezinta pe cei doi insotitori ajutandu-l pe Mithra sa iasa din stanca la nastere. Totusi cei doi insotitori nu sunt oameni, ei sunt creaturi asemanatoare zeilor. Nicaieri nu sunt infatisati cei doisprezece discipoli. In multe dintre picturi, Mithra este prezentata stand intre stele. Intr-o sculptura apare cu doua randuri de cate sase persoane in fiecare parte a capului sau. Cineva ar putea presupune ca este vorba despre cei doispreze discipoli. De fapr, aceasta este o reprezentare clara a semnelor zodiacale cu Mithra in centru in locul soarelui. Zodiacul era o tema extrem de comuna in antichitate iar ca deitate solara, locul potrivit pentru Mithra este in centru.

3.    Mithra a propovaduit oamenilor prin parabole. Mithraismul roman a fost invaluit de mister si scrierile nu ne spun mai nimic despre aceasta religie. Tot ce stim despre acesta este desprins din picturi, sculpturi si statuete. Nici una dintre acestea nu face referire la parabolele prin care se sustine ca Mithra si-ar fi raspandit invatamintele. Scripturile antice ale Zoroastrismului, Avesta, nu contin nici ele vreo referire care sa sustina ipoteza. Ca zeu al aliantelor Mithra cerea de la supusii sai sa fie sinceri si sa isi tina promisiunile facute. Cerea oamenilor sa fie buni si etici, dar acest lucru nu era cerut intr-un mod metaforic sau propovaduit prin povesti cu talc.


4.    Mithra a luat parte la o ultima cina unde s-au imaprtit vin si paine. Acest argument este primul din lista verificabil intr-o oarecare masura. In cateva dintre camerele romane din subteran in care aveau parte ritualuri mithraice , exista o scena care prezinta ceea ce ar putea fi interpretat drept un ritual de initiere, O persoana legata (care pare a fi initiatul) bea dintr-o cupa in timp ce tine ceea ce ar parea a fi o bucata de paine. Initiatul este apoi injunghiat simbolic.  Putem sustine deci ca avem aici ceea ce ar putea fi caracterizat drept un ritual ce implica o ultima cupa si o ultima imbucatura. Paralela aceasta intre Cina cea de taina si ritualul mithraic pare a fi reala si argumentabila in concluzie.

5.    Mithra a fost sacrificat pentru pacatele oamenilor si dupa trei zile a inviat. Nici unul din textele sfinte nu descriu ca Mithra din Iran sau India a fost sacrificat si nici nu exista nici o descriere sau pictura, sculptura care sa faca vreo referire la moartea sa. Avesta nu contine nici o istorisire despre moartea lui Mithra si nici o sugestie nu se gaseste referitoare la sacrificarea acestuia pentru pacatele oamenilor. Acelasi lucru se poate afirma si despre Rig Veda unde Mithra nu este descris ca fiind mort sau murind. In Mithraismul roman tarziu, zeul este prezentat ucigand un taur. Totusi aceste portrete il infatiseaza pe Mithra ca fiind cel care face sacrificiul si nu drept cel care se sacrifica. Motivul taurului ucis este dezvoltat mult mai tarziu in mitul lui Mithra si post dateaza notiunea iudaica a sacrificarii unui animal pentru pacatele oamenilor cu multe secole. Nici o sculptura, pictura sau statueta asociata cu Mithraismul roman nu prezinta deitatea ca fiind ucisa sau inviind. Nefiind nici o referinta legata de mortea lui Mithra sau de renasterea lui, conceptul celor trei zile devine si el lipsit de validitate.In “ A ready defense” , Josh McDowell afirma “ Desi exista cateva surse care sugereaza ca Mithraismul include notiunea renasterii, toate sunt post-Crestinism. Cele dintai dateaza de la sfarsitul secolului al II-lea A.D.”

6.    Moartea si invierea in Mithraism. Precum deja am elaborat mai sus, exista relicve in templele mithraice din pesteri care prezinta un rit al initierii. Initiatil ingenuncheaza cu mainile legate, in timp ce un adept al cultului ridica o sabie deasupra capului sau. Mai tarziu, dupa ce initiatul bea din cupa, el este eliberat.  Aceasta se crede a fi o ceremonie care imita simbolic moartea si invierea initiatului. Un amanunt interesant este legarea mainilor. Multe din religiile pagane antice cereau sacrificarea unei fiinte umane zeului lor, acest lucru fiind ceva obisnuit in timpurile acelea. Pentru ca cei sacrificati incercau deseori sa fuga, mainile lor erau legate pentru a putea fi obligati sa ingenuncheze si sa poata fi prinsi usor. Actul in ritualui mithraic de initiere poate fi privit ca o reproducere a ritualului uman de sacrificare a unei fiinte umane. Deci tema mortii si a invierii, simbolizata de eliberarea initiatului dupa uciderea lui simbolica, este prezenta in mithraism. Ritualul totusi se folosea doar pentru noii adepti ai cultului si nu exista dovezi cum ca zeul religiei , Mithra, a trebuit sa indure o asemenea soarta.

7.    Mithra  a fost nascut dintr-o fecioara pe 25 Decembrie intr-o pestera si la nasterea sa au asistat pastori. Nu exista suport pentru ideea ca Mithra s-a nascut dintr-o fecioara insa este adevarat ca 25 decembrie era ziua de nastere a unui popular zeu roman cunoscut sub numele de Soarele Necucerit, cu care Constantin se identifica inainte convertirii la crestinism, asociat lui Mithra. Aici se pare ca crestinismul a suferit o influenta din partea mithraismului. Relicvele sustin o singura versiune a nasterii lui Mithra...dintr-o stanca si nu intr-o pestera. Exista texte care sustin ca pastori ar fi fost prezenti la nasterea lui Mithra si l-au ajutat  sa iasa din munte, dar textele romane care sustin aceasta dateaza dupa al II-lea secol A.D. si se poate presupune ca au fost influentate de scrierile din Noul Testament si nu invers.

8.    Mithra a fost considerat “ Calea, Adevarul si Lumina” precum si “Mantuitorul”, “Messiah”. Mithra  a fost cunoscut drept “zeu al soarelui” , “ucigasul de tauri” “hotul de vite” si singura denumire cu titlu comun este cea de Salvator insa in ceea ce il priveste pe Mithra, el era denumit Salvatorul initiatilor cultului sau. Totusi amandoua figurile erau vazut drept Mantuitori si cei ce le erau adepti cautau mantuirea pacatelor.

9.    Festivalul lui Mithra a ajuns mai tarziu cunoscut drept Paste. Mithra a avut mai multe zile dedicate sale, dar toate erau in Septembrie si Octombrie. Adeptii mithraismului celebrau se pare inceperea fiecarui sezon, in concluzie celebrau si inceperea primaverii dar acesta nu era principalul festival dedicat lui Mithra ci un festival dedicat primaverii.

10.    Ziua sfanta a lui Mithra era duminica, ziua Domnului, cu sute de ani inainte de aparitia lui Christos. Adeptii Mithraismului au dedicat aceasta zi zeului lor in realitate abia post- Crestinism, sustin artefactele.


Cartea “ Crestinism si lumea elena”  de asemenea puncteaza faptul ca “Acuzatiile conform carora crestinismul timpuriu este derivat din mithraism a fost respins cu un numar mare de  contra argumente. mithraismul nu avea un concept al mortii si invierii zeului  si nici un concept al invierii sub nici un chip de asemenea, cel putin nu in stadiul timpuriu. Mai mult, mithraismul la baza a fost un cult militar, in opozitie cu ideile crestinismului timpuriu care avea la baza toleranta si pacea .

Mithraismul roman a fost o religie tinuta in mare secret fara scripturi sau carti sfinte. Crestinismul este total accesibil si are texte sacre in baza carora se propovaduieste. Mithraismul roman accepta ca doar barbatii sa ia parte la ritualuri, Crestinismul accepta si femeile in sanul bisericii. Iisus a propovaduit suprematia dragoste si si-a invatat adeptii sa ii trateze pe ceilalti asa cum vor sa fie tratati ei insisi. A predicat despre virtutea compasiunii si despre intrajutorare. Mithraismul nu are invataminte asemanatoare. Exista niste paralele daca generalizam intre cultul Mithraic si Crestinism, insa de-a lungul timpului am intalnit multe religii cu teme si motive comune. Paralela dintre Iisus si Mithra in lumina argumentelor istorice este una imaginara.
In incercarea de cantari influenta mithraismului asupra crestinismului este important de retinut ca mithraismul a fost un cult invaluit in mister ale carui practici, credinte si imagistica nu au fost dezvaluite celor din afara cultului. Deci sansele ca adeptii crestinismului sa imprumute idei apartinand acestui cult  ar fi fost foarte mici. Mai ramane desigur posibilitatea convertirii catorva dintre adeptii cultului mithraic la crestinism si aducerea perceptelor cultului in sanul comunitatilor crestine, posibilitate ce nu poate fi dovedita ori infirmata.
 In ceea ce priveste ideile si practicile comune, indiferent de gradul lor de interactiune, acest lucru este comun multora din religiile antice. Masa comuna ritualica si tema sacrificiului pentru salvare de exemplu sunt comune nu numai mithraismului si crestinismului dar multor alte religii.


Bibliografie


1.    "Mithras" Price, Simon si Emily Kearns,  The Oxford Dictionary of Classical Myth and Religion (Oxford UP) 2003.
2.    „Christmas." Oxford Concise Dictionary of World Religions.
3.    Reinhold Merkelbach "Mithraism" Encyclopedia Britannica 2007.
4.    Beck, R. "Mithraism since Franz Cumont” 1984.
5.    Franz Cummont “Misteriile lui Mithra” 2007.
6.    Malcolm Bull “Teoria apocalipsei si sfarsiturile lumii” 1999.