marți, 15 februarie 2011

Phil Mollon - Inconstientul


“Inconstientul este, prin definitie, incognoscibil(...)Prin urmare, psihanalistul se afla in postura nefericita a celui care studiaza ceea ce nu poate fi cunoscut.”
 Sigmund Freud si-a dat seama ca actele ratate verbale sau scrise, rateurile memoriei, actiunile neadecvate si alte greseli pot fi nu erori aleatoare,ci demersuri cu intentie inconstienta.
 Psihanaliza este un demres de cooperare, desf. intre analist si pacient, cu scopul de a extinde domeniul constientului.
 Ideea de constient este similara cu aceea de atentie...sunte constienti de lucrurile cu care ne ocupam si nu suntem constienti de cele de care nu ne ocupam, lucruri de care am deveni constienti daca ne-am indrepta atentia catre ele.De alte lucruri evitam sa ne preocupam pt ca ele sunt perturbatoare sau dureroase-inconstient refulat.
 Exista numeroase modalitati prin care oamenii incearca sa ascunda de ei insisi adevaratele emotii=mecanisme de aparare(refularea, proiectia,rationalizarea,clivajul,defensele maniacale si altele).
 “Interpretarea viselor e calea regala spre o cunoastere a activitatilor inconstiente ale psihicului”
  Analiza viselor e cel mai important mijloc de a deschide calea spre inconstient.”Visele sunt fapte obiective. Ele nu raspund asteptarilor noastre si nu noi le-am inventat”
 Freud a ajuns la ipoteza ca visele reprezinta indeplinirea deghizata a unei dorinte, lucru foarte clar in visele copiilor. Ele sunt scurte, coerente si usor de inteles si continf de multe ori implinirea evidenta a unei dorinte. Oamenii care sufera privatiuni in raport cu nevoi fizice(infometati)viseaza satisfacerea acelei nevoi. Freud a concluzionat ca visele sunt un mijloc de continuarea a somnului, prin implinirea halucinatorie a unor dorinte care, altfel , ar fi perturbatoare. Visele devin mai obscure in situatiile in care ele privesc dorinte ce trezesc teama sau sunt asociate cu un conflict emotional iar pentru descoperirea semnificatia deghizata a unui vis e necesara explorarea asociatiilor si a gandurilor spontane ale visatorului.
 Daca dorintele ce se nasc in timpul somnului sunt de natura sa provoace anxietate, vinovatie sau rusine,atunci implinirea dorintei e deghizata.
 Se poate spune ca visele incearca sa se ocupe de animite zone ale vietii afective, zone perturbatoare, care includ conflicte- si care sunt partial inconstiente in starea de veghe. Bion sustine ca visele funct. ca o “bariera de contact” intre constient si inconstient- un hotar care exprima si ascunde inconstientul. Functia sa ar fi de a impiedica materialul din inconstient sa copleseasca psihismul constient. De aceea ideea de a interpreta visele poate trezi groaza de a fi impins la nebunie.
 Pe langa distorsiunile onirice datorate cenzurii si nevoii de deghizare, Freud a atras atentia asupra unei alte surse a “obscuritatii” viselor.Limbajul inconstientului funct. dif. de cel al constientului.Limbajul constientului e organizat in forma secventiala, relativ logica si gramaticala, urmand reguli lingvistice,in mare. Inconstientul exprimat in vis foloseste imagini vizuale ce pot combina semnificatii simultan, aceste intelesuri multiple sunr indicate prin fragmente ori se face aluzie la ele.Capacitatea de a conbina diferite elemente de semnificatie Freud a numit-o –condensare- ea apare astfel: 1. anumite elemente latente sunt pur si simplu inlaturate, 2. din multe complexe ale visului latent nu trece in visul manifest decat o frantura 3 elementele latente care au ceva in comun au fost asamblate pentru visul manifest,au fost contopite intr-o unitate.Forma cea mai simpla de condensare e aceea in care un personaj oniric e compus din trasaturi ale unor persoane diferite.
 Deplasare e o a doua trasatura a reprez. inconstiente, care are loc sub 2 forme: prin inlocuirea unui element cu altul,mai indepartat si prin mutarea accentului de pe un element important pe altul, lipsit de importanta.Lacan numea procesul “translatarea semnificatiilor”.
 Un alt proces al reprezentarii inconstiente e transformarea gandurilor in imagini vizuale si inlocuirea ideilor abstracte cu ceva mai concret.( ideea de adulter-vatamarea casatoriei- reprezentata printr-un picior rupt).
 Trasaturile inconstientului sunt mai mult decat cele ale simplului fapt de a nu fi constient.
 Caracteristici ale inconstientului care nu se regasesc la constient:
1.Impulsurile,ideile reciproc incompatibile pot exista fara sa para contradictorii.(iubirea si ura sunt exprimate simultan)
2.semnificatia poate fi deplasata de la o imagine la alta cu usurinta.
3.mai multe semnificatii diferite pot fi combinate intr-o imagine – condensare.
4.procesele inconstientului sunt atemporale.
5.inconstientul nu acorda atentie realitatii externe, ci repr. realitatea psihica.Visele sau halucinatiile sunt percepute drept reale.

“Chiar si in visele cel mai bine interpretate trebuie deseori sa lasam un loc in obscuritate, pentru ca la interpretare observam ca acolo se ridica un ghem de ganduri onirice care nu vrea sa se descalceasca, dar care nu funrnizeaza nimic in plus cunoasterii noastre despre continutul visului. Acesta este ombilicul visului, locul in care el se inradacineaza in necunoscut.”

 Modul de gandire inconstient in starile psihotice:

Silvano Arieti  ”Interpretarea schizofreniei” a examinta gandirea psihotica si cea onorica si a ajuns la concluzia ca :” Inconstientul si mintea persoanei schizofrenice percep doua sau mai multe obiecte drept identice daca ele au anumite caracteristici asociate care sunt identice.” [ Bill e cetatean britanic , prim-ministrul e cetatean britanic, Bill e prim-ministrul]. PP lui Arieti care arata ca logica inconstienta si cea schizofrenica se bazeaza pe existenta atributelor identice poate fi folosit pt a descrie formarea simbolurilor onirice frecvent intalnite.
 Pentru pacientul schizofrenic modul de cognitie specific procesuli primar poate contamina  capacitatea de prelucrare logica specifica procesului secundar, drept rezultat, sunt fol. aparente metafore, dar al caror caracter abstract se pierde.
 Perturbarea rationarii normale poate fi pusa in evidenta  de asemenea, prin testul Rorschach al petelor de cerneala, in cadrul caruia subiectului i se arata o serie de planse cu pete de cerneala colorate,cerandu-i-se sa spuna ce percepe si sa-si prezinte motivele pt acele perceptii.
 Pierderea capacitatii de lucru cu metafore abstracte in psihoza, seamana cu situatii in care actorii dintr-o piesa de teatru ar da buzna pe scena si ar incepe sa ucida sau sa violeze oamenii din public.
Unii pacienti schizofrenici intampina dificultati in a fi adormiti de-a binelea sau a fi complet treji. Desfasurarile psihice corespunzatoare visului nu sunt restrictionate cum trebuie intre granitele somnului. Modurile inconstiente de cognitie au invadat constientul. Pe de alta parte , e de subliniat faptul ca ultilizarea exclusiva a limbajului logic si rational ar putea fi plicticoasa si anormala. De patrunderea limitata a modului de gandire inconstient in viata  depinde coloratyra afectiva a limbajului.artei,culturii. Unii indivizi inzestrati intuitiv sau artistic poseda un acces neobsn la modalitatile cognitive in mod normal inconstiente sau de proces primar. Limitat si controlat, procesul primar e o sursa de creativitate, lasat liber el poate coplesi si distruge capacitatea de gandire rationala.
 Visele par a fi si comunicari din partea inconstientului. Ele pot dezvalui o inteligenta uimitoare si o ingeniozitate creativa ducand la reflectie asupra semnificatiei lor si pot determina persoana sa cugete la aspecte ale vietii sale care poate erau neglijate in preocuparile constiente. In plus aceasta functie pare sa se amplifice cand persoana este in terapie. Uneori ele pot fi vise de avertizare.
 Uneori visele reprezinta situatii inspaimantatoare, cunoscute inconstient dar ignorate sau negate constient.(Jung- Visele unei tinere ce indica o boala organica fatala).
 Daca Freud a studiat primul sistematic inconstientul dinamic, Storolow si Atwood au descris alte doua forme. Una e inconstientul prereflectiv,care consta din modele recurente sau principii organizatoare prin intermediul carora persoana isi percepe relatiile cu altii.(cazul pacientei care ii suspecta pe toti din jurul ei ca vor sa o controleze si incerca a-i controla ea pe ceilalti ,aceasta fiind singura alternativa ramasa.Mama pacientei ii stabilise viata dinainte de a se naste) Ideea inconstientului prereflectiv e asemanatoare cu conceptul freudian de transfer cf caruia o persoana va repeta spontan niste modele de relatie bazate pe relatiile din copilarie cu parintii.Transferul e o forma de amintire procedurala sau implicita.Nu consta in amintirea unor faote ci e o asteptare a ceea ce se va intampla in relatii, pe baza modelelor recurente ale primelor relatii din copilarie.
 Atwood si Storolow sustin ca amintirilor vatamatoare din copilarie nu li se permite accesul in constient pt ca ele nu primesc validare din partea persoanelor importante din mediul copilului si in consecinta nu pot fi recunoscute si gandite. Ei numesc aceasta Inconstientul Nevalidat.
 Cele trei forme de inconstient in practica se suprapun.

 Inconstientul neuropsihic

 Emisfera dreapta a creierului cu specializarea in perceptia vizuala, imagerie si afectivitate repr. baza inconstientului.
 Emisfera stanga specializata in procesare logica, lingvistica si secventiala e baza psihismului constient.
 In primii doi ani de viata emisfera dreapta e dominanta si e puetrnica, a.i. sa poata citi expresiile de pe chipul mamei.Ulterior , emisfera stanga devine dominanta. Blocarea comunicarii intre cele doua emisfere poate cauza refularea..informatiile emotionale nu sunt procesate si transpuse in limbaj verbal.
 Terapia psihanalitica presupune mutarea accentului functional  asupra emisferei drepte pe parcursul sedintei la pacient si la analist.
 Terapia cognitiva e o activitate a emisferei stangi pe cand psihanaliza foloseste fundamental receptivitatea emisferei drepte.

 Organizarea ierarhica a constiintei sau constiinte multiple?

 Teoria refularii presupune o organizare ierarhica a constiintei si o metafora  a profunzimii.Pentru pacientii care prezinta disociere sau clivaj marcat (cazul anna o.)si nu refulare, e nevoie de un model non-ierarhic.
 Disocierea e o perturbare puternica  a proceselor psihice in mod normal integrative, a.i. ceea ce se cunoaste si se simte intr-o stare psihica nu e perceput intr-o alta. Un anumit grad de disociere e intalnit la cei care au suferit traume complesitoare. Ea e pp trasatura a tulburarii borderline. Rar disocierea poate fi dusa la extrem a.i. persoana poate sa isi perceapa psihismul impartit in mai multe constiinte sau stari de personalitate alternative. Constientul nu se diferentiaza de inconstient, ci diferitele constiinte intre ele.
 Conceptele “refulare” si “disociere” sunt esentiale in intelegerea dinamicii psihice.

 Inconstientul infinit

 Psihanalistul Ignacio Matte Blanco si-a folosit cunostintele de matematica si filosofie in problema intelegerii inconstientului. El avanseaza umatoarea ipoteza : Inconstientul umreaza o anumita logica desi f ciudata daca e privita din perspectiva logicii aristotelice a constientului. Inconstientul adopta un pp al simetriei.Astfel se sexplica lipsa contradictiei, negatiei, atemporalitatea,reprezentarea intregului prin partea, dezorganizarea gandirii, condensarea,deplasarea. Un alt aspect e ca atunci cand obiectele si fenomenele sunt incadrate intr-un set, inconstientul trateaza toate elementele setului drept echivalente intre ele.In consecinta, inconstientul are de a face cu seturi infinite. Gandirea pur rationala si logica e predominant asimetrica pe cand limbajul viselor contine ceva mai multa simetrie.
 Mecanismele de aparare depind si de simetrie si de asimetrie. Deplasarea presupune ca doua obiecte sa fie tratate la fel dar intre ele sa existe totusi o diferentiere.
 Gandirea asimetica vede diferente si individualitate pretutindeni, simetria nu vede nici o diferenta.La cel mai profund nivel al inconstientului predomina simetrie pura, iar in simetria pura e Dumnezeu.

luni, 24 ianuarie 2011

Michael Palmer – Freud si Jung despre religie ** Jung

 Carl Gustav Jung

 Date biografice: nascut 26.07.1875, Keswil, Elvetia.Tatal vicar. Gimnaziul si facultatea de medicina la Basel. Devine asistentul lui E. Bleuler, la Spitalul de boli mintale din Zurich, studiaza psihopatologia cu Pierre Janet.Se casatoreste cu fiica unui bogat industrias in 1903. In 1906 odata cu cartea sa Uber die Psychologie der Dementia praecox, este invitata de Freud la Viena.In 1909 amandoi calatoresc in USA pentru a primi titluri onorifice, iar in 1910 Jung devine primul presedinte al Asociatiei Psihanalitice Internationale.Odata cu publicarea cartii “Psihologia inconstientului” Jung intra in conflict cu Freud pe tema sexualitatii si a complexului oedipian,cei doi avand pareri divergente.Tipuri psihologice aparuta in 1912 e pp sa contributie la psihologia spiritului inconstient si in aceasta el face distinctia intre cele doua atitudini fata de viata introvertita si extrovertita.Cercetarile sale asupra inconstientului l-au condus la o analiza ampla a altor activitati a inconstientului ca “inconstientul colectiv”, “arhetipurile”, “procesul de individuatie”, impreuna cu fenomenele lor asociate: mitologie, gnoza, cabala si alchimie.

 Familia: Atmosfera din familie era una academica si religioasa, tatal sau era vicar ca si unchii sai, iar bunciul sau fusese un nume mare in cadrul spitalului din Basel.Atmosfera religioasa explica cele trei experiente avute de Jung la 4 resp 12 ani.(visul cu tronul, visul cu Dumnezeu deasupra bisericii si spaima trasa la vederea unui iezuit.), experiente carora Jung le-a dat doua interpretari : prima – invataturile traditionale ale religiei nu mai ofereau sprijin si insusi Dumnezeu le privea ca pe niste deseuri si a doua- ca iluminarea vine in urma ascultarii voineti lui Dumnezeu, indiferent cat de infricosatoare sau de incomprehensibila este porunca data.

 Disputa cu Freud: Jung a fost privit de Freud drept cel mai important discipol al sau.In ceea ce il priveste pe Jung, acesta a gasit in relatia cu Freud ceea ce ii lipsea in relatia cu propriul tata si acest lucru este redat in corespondenta de dupa prima lor intalnire in care JUng spunea ca isi doreste ca prietenia lor sa fie nu “una intre egali.ci ca aceea dintre tata si fiu”.Jung a ajuns sa cunoasca foarte curand un fapt care avea sa rupa prietenia lor si anume  ca erau anumite domenii in care Freud nu admitea opozitie, domenii in care Freud ar fi facut uz de influenta sa pentru a stavili critica. Aceste domenii erau sexualitatea si religia.Jung spune “Nu incape indoiala asupra faptului ca Freud era implicat emotional in cel mai inalt grad in teoria sa sexuala. Cand vorbea de aceasta, tonul sau devenea agasant, aproape anxios si toate semnele atitudinii sale critice si sceptice dispareau. O expresie stranie de framantare profunda aparea pe fata sa, din cauza careia eram intr-un deficit de intelegere. Aveam puternica intuitie ca pentru dansul sexualitatea era un fel de numinosum.” Jung nu admitea refularea sexuala ca raspunsul pentru toate problemele si considera ca nu prezenta religiei este simptom de nevroza ci absenta ei, iar  aceste constatari si expunerea lor in lucrarile sale fac ca relatia dintre cei doi sa se rupa .

 Structura psihicului: In conceptie freudiana, nevrozele nu sunt exclusiv expresii ale tulburarii libidoului,ci reprezinta si o manifestare a activitatii sexuale infantile a fiecarei persoane.,forma particulara luata de o boala legata de stadiul special la care a regresat libidoul. Astfel nevroticul e strans legat de trecutul sau din copilarie.Desi inca aflat in relatii cordiale cu Freud, Jung exprima rezerve privind teroria freudiana a nevrozelor si rolul atribuit instinctului sexual.”mi se pare ca desi geneza isteriei este predominant sexuala, ea nu este exclusiv sexuala.” Distantandu-se tot mai mult de teoria freudiana, Jung modifica radical si definitia inconstientului, vorbind despre inconstientul colectiv, un strat mult mai adanc decat inconstientul personal,in care se gasesc imaginile primordiale si universale comune intregii umanitati.
 Imaginile primordiale si inconstientul colectiv: In cadrul studiului facut de Jung pe tema cazului Miss Miller si a  fantazarilor schizoide ale tinerei femei americane, Jung foloseste metoda amplificarii, o metoda care cere analistului sa adune cat mai multa informarie cu putinta referitiare la visul sau imaginea folosita de pacient. Aceste informatii pot fi scoase nu numai din biografia persoanei respective, ci si din texte istorice, antropologice,surse literare.descoperiri arheologice,s.a.Pentru Jung, visul e o functie psihica absolut normala si constructiva in care repetarea de reminescente infantile infantile merge in paralel si reflecta un mod de gandire in intregime arhaic. Baza visului vine dintr-un strat extrem de vechi al spiritului uman, ingropat in Psyche.In lumina acestei teorii visele lui Miss Miller sunt interpretate mai putin ca masti ale trecutului libidinal nevrotic si mai degraba ca reversiuni ale unor motive si idei primitive.
  Concepte :
 *Psyche – e compus din 3 niveluri: constiinta, inconstientul personal si inconstientul colectiv.. Constiinta e partea spiritului direct accesibila individului ce contine atitudini prin care acesta se adapteaza la lume exterioara. Sub ea este inconstientul personal , care este unic pentru fiecare individ si e dobandit pe parcursul vietii sale..Aici salasluiesc “amintiri pierdute, idei penibile refulate(adica uitate in mod premeditat),perceptii subliminale, prin care intelegem perceptii senzoriale care nu sunt destul de puternice ca sa atinga constiinta si in sfarsit, continuturi care inca nu sunt coapte pentru constiinta”. Inconstientul colectiv e cel mai adanc si mai extins strat al Psychesi e comupus din imagini primordiale comune intregii umanitati. El reprezinta fundamentul impersonal si transpersonal al Psyche.Teoria lui Jung nu este aceeasi cu cea a lui Lamarck care sustinea mostenirea caracterelor dobandite, prin aceea ca Jung sustine ca arhetipurile nu sunt idei mostenite ci un mod mostenit al psihicului de a functiona. Arhetipul este astfel un “pattern de comportament”. Teoria inconstientului colectiv este “inatacabila pe plan biologic”(A. Stevens)
 *Libido – Concluzionand ca o interpretare exclusiv sexuala nu ar putea explica in mod adecavt fenomenul schizofreniei, Jung propune o redefinire a conceptului de libido reducand componenta sexuala si inlocuind-o cu o notiune mai generala : libido- energie psihica.[Jung ataca si notiunea freudiana de sexualitate infantila in baza faptului ca sexualitatea se manifesta intre primul si al IV-lea an de viata al copilului(nu poti explica nevrozele copiilor prin prisma unei traume sexuale intr-o perioada general caracterizata de absenta oricarei functii sexuale”.Experienta clinica asupra cazurilor de schizofrenie si epilepsie confirma existenta stadiului presexual.] Libidoul este o necesitate conceptuala pentru explicarea unor fenomene psihice”libidoul cu care operam nu este numai nonconcret sau necunoscut, ci un X absolut, o pura ipoteza,un model sau, dimpotriva, si care nu e conceptibil in mod mai concret decat energia cunoscuta in lumea fizica.”Libidoul opereaza cf anumitor principii ca de ex : * principiul contrariilor- miscarea libidoului implica o oscilatie dinamica permanenta intre doi poli opusi.*principiul echivalentei “pentru o anumita cantitate de energie data cheltuita sau consumata in determinarea unei anumite stari, o cantitate egala din aceeasi forma sau din alta forma de energie va aparea altundeva.”Jung numeste progresie miscarea libidoului inainte, care satisface trebuintele constientului si regresiune miscarea inapoi , care satisface trebuintele inconstientului. Regresiunea energiei psihice reactiveaza continuturi ale inconstientului si reveleaza posibilitatile de reinnoire si regenerare ce zac in ele. Regresiunea e astfel nu un pas retrograd(degenerant), ci un pas necesar in dezvoltarea personalitatii umane.In lumina acestor fapte, nevroza este deci o disociere a Psyche, un clivaj interior intre constient si inconstient, in care pacientul se afla in razboi cu sine insusi,terapia urmarind sa rezolve aceasta dizarmonie,prin confruntarea continuturilor constiintei cu acelea ale inconstientului, spre  a provoca o interactiune intre ele pt realizarea echilibrului.

  Deosebiri intre conceptiile lui Jung si Freud despre religie:
1. Jung respinge definitia data de Freud religiei ca nevroza sexuala...chiar daca religia ar fi o nevroza aceasta nu e neaparat sa fie una sexuala., el considerand ca acest concept cum ca toate nevrozele sunt sexuale este o greseala.
2. Jung respinge explicatia data de Freud mecanismului nevrozei religioase(refularea impuslurilor sexuale infantile)
3. Jung neaga explicarea exclusiv negativa de catre Freud a religiei ca nevroza.Jung sustine ca nevroa are atribute pozitive- poate avea un rol pozitiv in dezvoltarea psihica prin deblocare.
4. Jung neaga explicarea exclusiv retrospectiva de catre Freud a religiei ca nevroza.A respinge religia pentru ca este infantila inseamna a ignora prezentul si caracterul ei prospectiv si a nu reusi sa intetelegi ca poate fi o incercare de integrare a aspectelor constiente si inconstiente ale Psyche in conditiile schimbatoare ale vietii,incercare de echilibrare
 Dumnezeu ca arhetip al inconstientului colectiv( Arhetipurile sunt elemente constitutive ale spiritului inconstient,esentialemente arhaice)
  Arhetipuri:
*Persona – exemplu de personalitate simulata (masca) in care influenta decisiva o are expectatia sociala. Persona este si o “extrem de bogata sursa de nevroze”, atunci cand personalitatea artificiala domina celelalte caracteristici, mai tipice si le suprima.Omul de vine prea inflexibil ori prea maleabil, suferind e grandoare sau de deliruri de insignifianta.
*Umbra – partea individului pe care acesta nu vrea sa o dea in vileag ce consta din parti intunecate, beadaptate sau refulate. Umbra este refulata, lucru care poate duce la dezechilibru si la crearea unei personalitati nevrotice,unilaterale. Forme:soacra,femeie divortata,duhul rau,titanii,mr. Hyde,etc
*Anima si animus – latura contrasexuala a Psyche. Anima este latura feminina a barbatului si Animus e latura masculina a femeii. La barbat Anima e mai intai indentificata in mama , apoi proiectata asupra asupra altor femei care trazesc barbatului sentimente pozitive sau negative.Forme: Eva, Andromeda,Elena din Troia/Vrajitorul,Eroul,Dyonisos.
*Sinele este “telul vietii noastre, el fiind cea mai completa expresie a acelei combinatii fatidice pe care o numim individualitate.”, asadar un arhetip al integrarii psihice.Sinele se manifesta in vise,imagini si viziuni de tipuri variate. Forme: figuri umane sau animale puternice(rege,regina,leu,urs), in entitati suprapersonale(soare,zeu,natura)in personalitati religioase(Buddha,Iisus),simboluri vegetale(lotus,trandafir), obiecte neanimate(bijuterie.potir),figuri geometrice(cerc,patrat) si ca mandale(cuv. sanscrit = cerc magic).
Componente ale notiunii de arhetip:
1.Arhetipul este o manifestare a celui mai profund nivel al spiritului inconstient, inconstientul colectiv.
2.E necesara o diferentiere clara a formei de continutul unui arhetip. Forma e o dispozitie a priori a inconstientului de a construi imagini uniforme, Continutul arhetipului este modalitatea de realizare a formei,reprezentarea concreta a acesteia.
3.Forma e incognoscibila,independenta de experienta si nedobandita.
4.Continuturile arhetipului sunt cunoscute, fiind compuse din elemente extrase din achizitii personale si experientele sociale ale fiecarui individ.
5.Desi forma e necunoscuta aceasta are anumite efecte care fac posibila reprezentarea ei, anume continuturile. De ex. forma arhetipala a Umbrei se manifesta in reactiile fiecaruia fata de capacitatea sa de a pacatui.
6. Un arhetip e dinamic si dualist, opereaza dupa legea contrariilor. El contine posibilitatea dezechilibrului psihic.
7.Un arhetip poseda si o dimensiune teleologica si prospectiva,care e telul echilibrului psihic intre elementele sale disparate. Acest tel este el insusi arhetipal.

 Dumnezeu ca forma arhetipala: Jung considera ca Dumnezeu este un arhetip.Dumnezeu ca forma arhetipala implica ideea ca Dumnezeu e o componenta structurala a Psyche, o “dispozitie care incepe sa functioneze la un moment dat in dezvoltarea spiritului uman si care oranduieste materialul  constiintei in tipare diferite”. Asta inseamna ca ideea de Dumnezeu isi are originea intr-un mod de perceptie inerent si preexistent.. Dispozitia religioasa functioneaza astfel ca o activitate interna a Psyche,generand o energie aparte, emisa de incostientul colectiv si care se manifesta in variatele fenomene ce tin de religie.
“Stim ca imaginea lui Dumnezeu joaca un rol important in psihologie, dar nu putem dovedi existenta existenta fizica a lui Dumnezeu. Ca om de stiinta responsabil nu propovaduiesc convingeri personale, subiective,pe care nu le pot dovedi...Pentru mine , insa, din pct de vedere personal, problema daca Dumnezeu exista sau nu exista este zadarnica.. Sunt suficient de convins de efectele pe care omul le-a atribuit intotdeauna fiintei divine. Daca ar trebui sa exprim o credinta dincolo de acestea sau sa asertez existenta lui Dumnezeu, ar fi nu numai superfluu si ineficient, ci s-ar vadi ca opinia mea nu se bazeaza pe fapte. Cand oamenii spun ca ei cred in existenta lui Dumnezeu, aceasta nu m-a impreisonat niciodata catusi de putin. Fie cunosc un lucru si nu am nevoie sa crd in el, fie cred in el pentru ca nu sunt sigur ca-l cunosc. Dunt cu totul satisfacut de faptul ca cunosc trairi pe care nu le pot evita numindu-le numinoase sau divine”
 Dumnezeu ca si continut arhetipal: e o manifestare concreta a unei dispozitii umane a priori , incogniscibila si poate adopta un mod de expresie. Simbolul e forma particulara de expresie ceruta de Dumnezeu continut pentru a reprezenta pe Dumnezeu forma. Limbajul simbolic devine limbajul religiei.
 Despre simbol :
1. simbolul nu este “Semn”. Semnul desemneaza ceva  cunoscut, pe cand simbolul e “cea mai bun formulare posibila pentru un lucru relativ necunoscut.”
2. un simbol e un lucru viu, atata timp cat e saturat de semnificatie..
3. daca ceva devine sau nu simbol,asta depinde de atitudinea celor ce il iau in considerare,...nimic nu va deveni simbolic daca nu e printr-o atitudine simbolica.
   Trairea religioasa: are caracter dublu- receptarea a ceva ce este dat si –efect perceptibil al unor cauze imperceptibile.Jung defineste religia nu prin crezuri si ritualuri, ci prin trairile religioase originare. Religia este asadar” o atitudine deosebita a spiritului uman”. “Religia este asa cum spune cuvantul latin religare,faptuld e  a lua in considerare cu grija si in mod scrupulos, ceea ce Rudolph Otto a numit pe buna dreptate numinosum, adica un fapt sau efect dinamic care nu isi are cauza intr-un act de vointa arbitrar. Dimpotriva, acesta capteaza si controleaza subiectul uman, care intordeauna e mai degraba victima decat creatorul sau. Numinosum, oricare i-ar fi cauza , e o traire a subiectului independenta de vointa sa. In orice caz invatamantul religios precum si consensus gentium, intotdeauna si pretutindeni sustin ca acesta se datoreaza unei cauze exterioare individului. Numinosum este fie calitatea unui obiect vizibil, fie prezenta unei fiinte invizibile care determina modificarea particulata a constiintei.”
Continuturile simbolice ale ideii de Dumnezeu  sunt imagini in care a fost canalizata o cantitate specifica de energie psihica. Aceste imagini sunt expresia libidoului si manifestarea sa, iar intensitatea efectului lor deriva direct din miscarea energetica a Psyche.
 Concluzie: Trairea religioasa e o traire numinoasa, iar trairea numinoasa presupune anumite procese psihice necesare.(ca procesul generic pt Psyche rezultat din inconstientul colectiv).Prin imagini simbolice ale religiei individul primeste si da expresie revelatiei privind “Dumnezeul din noi”. E o traire imediata cu un caracter absolut convingator, garantata de propria-i intensitate dinamica si de valoarea absoulta care ii este atribuita.

 Individuatia : numit de Jung drept “conceptul central al psihologiei mele”, constituie elementul pe care se fundamenteaza argumetarea lui Jung cf careia religia este necesara pentru dezvoltarea psihica a omului.
  Procesul de individuatie: etse definit ca fiind procesul prin care individul integreaza parti constiente si inconstiente ale personalitatii.
  Individuatia inseamna “a deveni un in-divid si in masura in care individualitatea imbratiseaza interioritatea noastra, ultima si incomparabila unicitate, ea implica de asemenea a deveni propriul Sine.” Astfel individuatia poate fi tradusa prin autorealizare sau devenire intru Sineitate.Individuatia se refera la realizarea echilibrului psihic ,are in vedere uniunea contrariilor. Aceasta presupune asmiliarea si integrarea in constiinta a diferitelor parti inconstiente ale Psyche...ceea ce presupune o sensibilitate si receptivitate crescute in ceea ce priveste acele aspecte care au fost neglijate si au ramas nedezvoltate. Individuatia e un proces dificil,dureros si uneori periculos.E nevoie de mult curaj pentru a da in vileag cele mai intime parti ale individului.In linii mari, procesul de individuatie cuprinde doua faze majore: una se intinde in prima jumatate a vietii(pana la varsta adulta a tineretii) iar a doua dupa prima jumatate a vietii.
  Prima jumatate a vietii e caracterizata de adaptarea Psyche la cerintele mediului, expansiunea experientei, de stabilirea de relatii personale si de dezvoltarea unei Persona adecvate.
  A doua jumatate a vietii – lumea exterioara isi pierde valoarea, cerintele lumii interioare devin stringente.
Prima parte inregistreaza separarea treptata a Eu-lui de Sine iar a doua reunirea treptata a celor doua.

  Critica :
Caracterul evaziv al gamdirii lui Jung reflecta caracterul evaziv al Psyche, a.i. ambiguitatea devine componenta necesara a argumentarii sale. [ “cu Jung iti pierzi lesne rabdarea” A. Storr]
Tehnica amplificarii – il face pasibil de elitism. Analistul trebuie sa fie constient de relevanta paralelor mitologice,religioase,literare si artistice.
Afirmand ca imaginile paralele rezulta dintr-o dispozitie umana arhetipala, Jung a depreciat posibilitatea ca aceleasi efecte sa poata fi explicate printr-o cauza diferita.
Jung e pasibil de acuzatia de “psihologism” in baza faptului ca el il reduce pe Dumnezeu la nimic altceva decat o traire subiectiva, la paritate cu orice alta traire pe care am putea-o avea si pentru care am putea cere tratament si care e garantata ca (de ex) credinta in ozn-uri.

vineri, 21 ianuarie 2011

Michael Palmer – Freud si Jung despre religie * Freud


 “Daca atacul lui Freud la adresa religiei este de-a dreptul faimos, apararea acesteia de catre Jung nu este nici ea mai putin faimoasa. Ei raman, cel putin in acest domeniu, cei doi mari protagonisti.”
 Cartea nu se vrea a fi un studio comparativ a doua psihologii diferite de religie insa  propune pe alocuri comparatii, de altfel inevitabile, intre Freud si Jung.
 Poate aceasta carte nu se califica drept literatura (umila si poate gresita mea parere e ca drept literatura ar trebui sa se califice doar textele al caror autor prezinta har literar) insa ea este un studiu care cuprinde si surprinde date biografice despre Freud si Jung, informatii in legatura cu “mostenirea” religioasa a celor doi, principalele carti scrise oe tema religiei si nu in ultimul rand criticile avizate la adresa acestora si poate ceea ce imi pare de departe a fi foarte important, Palmer face acest lucru cu impartialitate.
 

  Sigmund Freud

Date biografice – nascut 6.05.1856, Freiburg(Moravia),cel mai mare dintre copii lui Jacob Freud,negustor de lana, si Amalia, descendenti din evreimea galitiana.Intre 1860 si 1938 a trait la Viena,refugiindu-se dupa 1938 in Anglia. Mort 23.09.1939. A studiat medicina si a lucrat alaturi de Ernst Brucke,filosof vienez, in cercetarea anatomiei sistemului nervos, iar dupa logodna cu Martha Bernays a intrat in practica medicala,fiind numit lector in neuropatologie. Dupa studiile pe care le-a facut cu un vestit neurolog Charcot, Freud se instaleaza in practica privata cu titlul de consultant in boli nervoase. “Studii asupra isteriei” apare in 1895 ca urmare a colaborarii cu fiziologul Joseph Breuer, o carte centrata pe descoperirea semnificativa si probata de Freud a lui Breuer, cf. careia “Istericii sufera indeosebi de reminiscente”, fiind observata disparitia simptomelor in cadrul evocarii momentelor in care aparusera simptomele respective, sub hipnoza, in cazul pacientilor suferinzi de isterie( cazul Anna O.). Teoria si metoda expuse in “Studii asupra isteriei” vor fi schimbate de Freud (rolul sexualitatii in isterie creste).
 Palmer imparte restul vietii lui Freud in 3 etape:
1 autoanaliza 1895 – 1899
2 dezvoltarea sist. de psihologie bazat pe autoanaliza -1914 , 2 carti : “Interpretarea Viselor”1900 si “Trei studii privind teoria sexualitatii”1905.
3 Revizuirea pp teorii in leg. cu fenomenele culturale, indeosebi religia 1914 - 1939

Formatia religioasa  – “El a crescut lipsit de orice credinta in Dumnezeu sau Imortalitate. Trebuintele emotionale care de obicei se manifesta in adolescenta si-au gasit expresia mai intai in cugetari filosofice mai degraba vagi, iar curand dupa aceea intr-o aderare serioasa la principiile stiintei.”(Ernst Jones vb despre Viata si Opera lui Freud). Freud insusi declara “...am fost intotdeauna necredincios, am fost educat fara religie, dar nu fara respect pentru asa numitele exigente <<etice>>ale civilizatiei umane”.
 Formatia stiintifica – Freud a fost vazut drept un determinist rigid (pp cauzalitatii – orice eveniment are o cauza)
-          prima instruire stiintifica  a fost facuta intre materialisti.Peter Gay sustine “Ei nu au facut din el un ateu, nu i-au trezit ostilitatea fata de religie dar au pus cele mai bune temelii posibile si pentru una si pentru alta.”
-          Religia – reintoarcere la camera copiilor
-          Religia – nevroza
  Personalitatea lui Freud –  Palmer demonstreaza logic - faptul ca Freud era nevrotic nu ar trebui sa faca teoria sa cu privire la nevroza credinciosilor imposibila. (nimic din personalitatea sa nu ar trebui sa ne faca sa respingem teoriile sale).
  Religia ca nevroza :refulare si complexul Oedip -
 -primul eseu major in psihologia religiei- “Acte obsesionale si practici religioase”- tema pp- religia functioneaza ca o nevroza obsesionala universala. Freud ajunge la aceasta concluzie observand asemanarile intre actiunile obsesive ale pacientilor cu afectiuni nervoase si “ritualurile prin care credinciosii dau expresie pietatii lor”.( nevroticul obsesional si inchinatorul religios petrec ore in fiecare zi executand ritualuri, in fiecare caz nerealizarea ritualurilor provoaca sentimente de vinovatie). El vine si cu ipoteza cf careia, ca si nevroza obsesionala, religia se formeaza prin suprimarea sau renuntarea la anumite impulsuri instinctuale,ca de ex cel sexual. Astfel religia devine expresia instinctelor pe crea le-a suprimat.
  “Psihanaliza ne-a familiarizat cu legatura intima intre complexul patern si credinta in Dumnezeu ; ea ne-a arata ca un Dumnezeu personal nu este nimic altceva decat un tata sus-pus, iar viata de fiecare zi ne aduce dovezi despre modul in care tinerii isi pierd credintele religioase de indata ce autoritatea tatalui lor se prabuseste.Recunoasem in felul acesta ca radacinile trebuintei de religie se gasesc in complexul parental.”
 Carti de referinta in acest sens : Totem si tabu (1913), Viitorul unei Iluzii(1927), Angoasa in civilizatie(1930), Moise si monoteismul(1939).
  Totem si tabu – contine 4 eseuri –
“Teama de incenst” – pleaca de la descoperirea ca la popoarele primitive relatiile sexuale sunt supuse unor restrictii severe si incestul este un tabu mai strict decat in cadrul comunitatilor civilizate, ceea ce a dus la “exogamie”,care cere ca partenerul sexual sa fie cautat in afara tribului. Interdictia este legata ,spune Freud, de totemism.
Totem – de regula un animal (planta sau fenomen natural) considerat de clan a fi spirit pazitor si oracol, membrii avand obligatia sacra de a nu ucide, distruge sau manca totemul. El este socotit drept stramos comun al clanului. Inrudirea aceasta totemica ar explica exogamia.
“Tabuul si ambivalenta impulsurilor afective” – pleaca de la remarcabilele similitudini intre tabuurile societatii totemice si tabuurile individuale descoperite la nevroticii obsesionali, cum ar fi : *vatamarea tabuului duce la dezastru; *obiecte si persoane asocuate cu tabuul devin ele insele tabu; *tabuurile pot fi ridicate prin acte ceremoniale ca spalatul.Ambivalenta vine din aceea ca atata timp cat tabuul dainuie mereu inseamna ca exista mereu o dorinta de a-l incalca...inconstient omul ar vrea sa incalce tabuul dar ii e teama si ii e teama tocmai pentru ca ar vrea sa o faca.
“Animism, magie si atotputernicia ideilor”- este o analiza a animismului considerat temelia religiilor si incearca sa dea un raspuns la intrebarea –Ce anume face omul sa creada ca o nenorocire va urma la violarea tabuului si ca respectand tabuul evita aceasta nenorocire.Explicatia consta in operatia “omnipotenta ideilor”, o supraestimare a puterilor spiritului de a controla lumea exterioara.. Ea implica pierderea relatiei cu realitatea si e partea a procesului prin care nrvoticii se apara de impulsurile refulate si se scuza ca le au.
Animismul – doctrina sufletelor, considera ca orice fiinta este animata de fiinte spirituale.In animism se constata supraevaluarea proceselor mentale,,capacitatea lor de a controla realitatea, ca in nevroza obsesionala. Animismul devine astfel primul sistem de gandire in care obs o deplasare a realitatii nesatisfacatoare si neguvernabile catre fantezie.Daca animismul e temelia religiei atunci si religia face acelasi lucru, iar practicile religioase devin doar un “zbor catre fantezie”/
“Reintoarcerea infantila la totemism”- merge pe urmele conceptiei darwiniste cf careia viata oamenilor primitivi o reflecta pe cea a maimutelorsuperioare, acestia traiau in hoarde conduse de un tata puternic care avea multe sotii si copii.Spre a isi mentine autoritatea ,el silea masculii hoardei sa isi caute partenere in afara hoardei, iar femelele nu se puteau imperechea decat cu el.La aceasta teorie Freud a adaugat 2 “insights” : primul conchide ca , consecinta practica a fost exogamia si al doilea se refera la pranzul totemic, acel ceremonial anula care permitea in cadrul comunitatii sacrificarea si bocirea totemului. Inarmat cu aceste teorii Freud vine cu o reconstructiei a hoardei primitive. Hoarda primitiva era condusa de un mascul-tata dominator care isi obliga fiii sa isi caute partenere in afara hoardei. Pozitia sa nu era insa invulnerabila, astfel ca fiii sai au colaborat si si-au omorat tatal dupa care l-au mancat,pentru a lua din puterea acestuia. Simtindu-se vinovati si in absenta unei individualitati care sa preia rolul tatalui , ei au facut un clan, au adoptat practica exogamiei pentru a inlatura motivul intial al crimei si au creat un substitut al tatalui, totemul. Celebrarea anuala a totemului nu face decat sa comemoreze crima originara.
Freud vine in suportul teoriei sale si cu o concluzie facuta asupra copiilor care sufera de complexul Oedip...acestia deseori isi deplaseaza teama asupra unui animal.(caz micul Hans).
Totemismul devine pt Freud prima religie iar ea se bazeaza pe primul dintre tabuuri: interdictia de a lua viata animalului-totem. Religia in concluzie se bazeaza pe sentimentul vinovatiei si pe remuscari asociate acestui sentiment. Desi nu poate fi demonstrat ca omorul orginar a fost un eveniment real dpdv istoric, Freud sustine :simpla existenta a dorintei fanteziste de a-l ucide si de a-l manca ar fi putut fi suficienta ca sa provoace reactia morala care a creat totemismul si tabuul.”
5 idei esentiale : - originea religiei se afla in relatia ambivalenta a fiului cu tatal.
                           - sentimentul vinovatiei generat de crima originara persista de-a lungul secolelor.
                           - daca vinovatia este mostenita , atunci crima originara trebuie duplicata(complexul lui Oedip)
                            - asocierea dintre practicile religioase si ritualurile nevroticilor obsesionali. Omnipotenta ideilor- numitor comun – prin care spiritului ii sunt atribuite proprietati magice.
                            - istoria evolutionista a modului in care omul concepe universul : animist, religios,stiintific.

Viitorul unei iluzii ; Angoasa in civilizatie

Freud vb despre religie ca fiind o iluzie...iluzia nu inseamna ca religia este falsa,ci ca ea trebuie sa satisfaca dorintele credinciosului. Ea poate sa fie reala insa probarea ei pare imposibila. Religia este deficienta in ceea ce priveste justificarea rationala. La intrebarea Care sunt cerintele satisfacute de religie care sa justifice faptul ca atatia oameni continua sa isi proclame religiile....Fredu vine cu un nr de 3 cerinte satisfacute: * ajungerea la o intelegere cu fortele externe ale naturii care anunta sa distruga umanitatea, * ajungerea la o intelegere cu fortele interne ale naturii-instinctele umane , *satisfacerea nostalgiei universale a umanitatii privind figura tatalui.
Credinta absoarbe in ea insasi dorinte refulate si vinovatia asociata cu ele si proiecteaza asupra lumii o figura la a carei vointa si porunci ne supunem, din cauza securitatii oferite si din cauza ca prin aceasta ne putem ispasi crimele comise impotriva lui si a oricaui tata.Religia este asadar generata de setea de obedienta, o obedienta celebrata prin ritualuri obsesionale si practici pioase. Aceasta obedienta e menita a preveni pedeapsa care s-ar abate asupra noastra pentru ca avem instinctele pe care le avem, il va reconcilia pe tata cu fiu si prin aceasta va alina sentimentul filial de vinovatie.

Moise si monoteismul – vine ca o incercare de explicare a teoriei sale asupra religiei pornind de la analiza originilor iudaismului si in plan secund originilor crestinismului.
Cartea pleaca de la ipoteza ca Moise a fost nu evreu, ci un aristocrat egiptean adept al reformelor monoteiste ale regelui Akhenaton. Dupa moartea regelui,convins ferm de noua religie, Moise a decis sa paraseasca Egiptul in fruntea unui popor,evreii. Dar evreii au ajuns sa se revolte impotriva noului conducator, l-au ucis si au abandonat noua religie(vitelul de aur). Poporul a regretat insa uciderea conducatorului si atunci cand un  alt conducator a venit la putere acestuia i s-a dat tot numele de Moise. Apar astfel 2 Moise :egipteanul si madianitul.Remuscarea privind crima comisa in trecut nu s-a stins astfel ca oamenii au continuat sa spere in venirea unui alt mare conducator, Mesia, care avea sa mantuiasca poporul si sa il duca la promisa dominatie mondiala.Astfel s-a creat o noua religie,crestinismul..Iisus devenind reinviatul Moise.”Crima inefabila a fost inlocuita de dogma unui obscur pacat originar”Concluzia: Religia contine un adevar istoric: faptul ca in timpurile primordiale a “existat o unica persoana care trebuie sa fi parut gigantica si care, ridicata apoi la ranguld e zeitate, arevenit in memoria oamenilor”Dar acest adevar istoric nu poate fi nicidecum pretentia legitima a religiei ca exista un Dumnezeu. Aceasta ramane o iluzie, insa una explicabila prin prisma impulsului puternic emotional(si infantil)de intoarcere spre trecut spre a deveni un nou fiu supus al tatalui hoardei.
Freud admite ca religia a facut “mari servicii civilizatiei umane”, mai ales imblanzind instinctele umane si unora aceasta le poate oferi fericire,liniste insa marea majoritate a societatii este nefericita si nesatisfacuta. El recomanda inlocuirea intelegerii religioase cu intelegerea rationala asupra lumii.

Critica :
 Pritchard “Totem si tabu e o veritabila poveste”. Teoria hoardei e bazata e speculatiile lui Darwin facute intr-o vreme in care se dispunea de foarte putine date. Cercetari ulterioare au arata o variatie in organizarea sociala a primatelor si chiar daca aceasta variatie nu exista, faptul ca acel tip de organizare sociala ar fi existat la maimutele antropoide nu inseamna ca acelasi tip de organizare a existat si in cazul “fiintelor preumane”
 Rivalitatea sexuala duce in cazul ipotezei lui Freud la moartea tatalui hoardei ori Zuckerman subliniaza ca el nu a gasit nici macar un caz de mort ca urmare a rivalitatii sexuale la primate. Cazuri au fost notate totusi insa incidenta acestora a fost extrem de mica.
  Totemismul nu poate fi considerat drept geneza religiilor.....fiind un fenomen variabil. Multe populatii nu practica totemismul.
  Pranzul totemic- idee preluata de la Smith- se bazeaza pe un singur exemplu sitoric-mancarea camilelor de catre beduinii din Sinai-
  Chiar si in cazul acceptarii crimei originare ca si concept ramane problema vitala si fundamentala pt teoria freudiana a amintirii acestei fapte.
  Critica feminista – “Freudismul,neglijand cu totul femeile ca subiecti, este o maturie impresionanta despre perfectiunea cu care modelul patrarhal a impregnat cultura occidentala”(prevalenta personificariloe feminine ale zeitatilor)
  Rizzutto :” Am ajuns in punctul in care despartirea mea de Freud este inevitabila.Freud considera religia o iluzie infantila incarcata de dorinta....Nu pot fi de acord.Realitate si iluzie nu sunt termeni contradictorii. Realitatea psihica- a carei viziune Freud a dezvaluit-o atat de stralucit- nu poate exista fara un spatiu de tranzitie specific uman pentru joc si iluzie. A-i cere unui om sa renunte la Dumnezeul in care crede  poate fi la fel de crud  si de lipsit de sens ca a-i smulge unui copil  ursuletul din plus asa incat sa se faca baiat mare. Cunoastem in prezent ca ursuletii din plus nu sunt jucarii pentru copiii rasfatati, ci parte a substantei iluzorii de crestere. Fiecare stadiu de dezvoltare are obiecte adecvate varstei si nivelului de maturitate ale individului. Dupa rezolvarea complexului Oedip, Dumnezeu e un obiect potential corespunzator si daca este adus la zi pe parcursul fiecarei crize de dezvoltare, poate ramane astfel pe parcursul maturitatii pentru tot restul vietii. A-i cere unui indivind matur normal sa renunte la Dumnezeul sau ar fi ca si cum i-ai cere lui Freud sa renunte la psihanaliza si la <<iluzoria>> promisiune pe care o poate face cunoasterea stiintifica. Oamenii nu pot fi oameni fara iluzii. Tipul de iluzie pe care noi il alegem – stiinta,religie sau orice altceva- dezvaluie istoria noastra personala si spatiul de tranzitie creat de fiecare dintre noi intre obiectele sale si sine insusi, spre  a gasi un loc de <<odihna>> in care sa traiasca”.

duminică, 9 ianuarie 2011

Irvin D. Yalom – Calaul Dragostei si alte povesti de psihoterapie

  “In aceasta carte voi spune povestile a zeci de pacienti care au apelat la psihoterapie, si care, pe parcursul acestui demers , s-au luptat cu durerea existentiala(...)O pacienta a strigat “O vreau inapoi pe scumpa mea fetita moarta!” in timp ce isi neglija cei doi baieti ramasi in viata.Un alt pacient insista “Imi doresc sa le regulez pe toate femeile care-mi ies in cale!” pe masura ce cancerul limfatic de care suferea ii invada pe rand cele mai tainice cotloane ale trupului. Iar un altul implora “Vreau niste parinti si o copilarie de care n-am avut parte niciodata!”, agonizand asupra a trei scrisori pe care nu se putea hotara sa le deschida. Iar o alta a declarat “Vreau sa fiu vesnic tanara”,caci ea, o femeie in varsta, nu se putea desprinde din dragostea devoratoare pe care i-o purta unui barbat cu treizeci si cinci de ani mai tanar decat ea.”

  “Eu cred ca materia primordiala de care se ocupa psihoterapia este intotdeauna durerea existentiala (...) si nu sunt, asa cum se sustine adeseori, pornirile instinctuale refulate sau niste cioburi imperfect ingropate dintr-un trecut personal tragic. In demersul meu terapeutic cu fiecare dintre acesti zeci de pacienti, conjectura  clinica primara de la care pornesc-o ipoteza pe care mi-am intemeiat tehnica procedurala-este aceea ca angoasa fundamentala decurge din stradania cuiva, in mod constient sau inconstient,de-a face fata realitatilor brutale ale vietii, acelor lucruri care ne sunt “date” in cursul existentei.”
   Exista , spune Yalom, patru realitati relevante in mod deosebit pentru psihoterapie: moartea inevitabila, libertatea de alegere a unui drum de catre fiecare, faptul ca suntem singuri in ultima instanta si faptul ca nu exista un scop final al vietii evident. Romanul isi doreste a demonstra ca exista posibilitatea infruntarii acestor realitati si ca puteam utiliza puterea lor de influenta in demersul efectuat catre schimbare personala.

   Calaul dragostei – prima si cea mai draga mie istorisire incepe cu o confesiune “Nu-mi place sa lucrez cu pacientii care sunt indragostiti. Poate din cauza ca ii invidiez (...) ori poate pentru ca dragostea si psihoterapia sunt fundamental incompatibile.Un terapeut bun se lupta cu intunericul si cauta clarificarea, pe cand iubirea romantica se sprijina pe mister si se naruie cand o scrutezi cu atentie. Detest sa fiu calaul dragostei!”
    E povestea unei femei de 70 de ani, Thelma, indragostita “tragic si fara speranta”  de un terapeut cu care avusese o relatie in urma cu 8 ani. Convins ca nu este realmente indragostita, ci doar confunda acest sentiment, Yalom o primeste in terapie sigur ca o poate ajuta. Sceptic cu privire la sentimentele ei reale precum si la existenta unei legaturi intre ea si terapeutul ei Yalom o asculta cu atentie pe Thelma timp de 5 luni. Astfel el afla ca in ultimii 20 de ani Thelma s-a aflat sub tratament psihiatric fiind deprimata cronic iar in urma cu 11 ani il intalnise pe Matthew,un intern la psihologie tanar care o tratase 1 an si 8 luni mai intai in clinica , iar mai apoi in propriul cabinet. Pentru ca Matthew a inceput sa lucreze cu norma intreaga in cadrul unui spital de stat, el a fost nevoit sa intrerupa sedintele cu pacientii privati si astfel s-a sfarsit colaborarea lor. La un an de la inchierea ultimei lor sedinte s-au intalnit accidental intr-o dupa amiaza in cadrul unui centru comercial si au inceput sa stea de vorba. Au pierdut ore intregi conversand la capatul carora au ajuns in pat. In urmatoarele 27 de zile cei doi au continuat sa se vada dupa care Matthew a intrerupt legatura cu ea marturisindu-i in momentul in care Thelma a “napustit” peste el in cabinet ca “Nu e bine ce facem si amandoi stim asta”. De atunci Matthew nu a mai raspuns la telefoanele ei si vreme de opt ani Thelma nu facuse altceva decat sa retraiasca clipa de clipa acele 27 de zile din trecut, ele parand a fi singurele momente din viata ei care o animau “Viata mea se traieste cu opt ani in urma”. Thelma avusese si o tentativa de suicid, la 6 luni de la despartirea de Matthew, insa sotul acesteia care era plecat din oras vazand ca nimeni nu ii raspunde la telefon , a alertat vecinii si viata Thelmei a fost salvata de interventia doctorilor. In ultimii 8 ani Thelma fusese in terapie insa starea ei nu se ameliorase deloc...si nu e deloc de mirare, asta pentru ca Thelma in 8 ani de terapie nu mentionase niciodata de Matthew, de relatia si despartirea lor. Intr-o ultima incercare acordata terapiei, Thelma alege sa se deschida in fata terapeutului recomandat de 4 dintre terapeutii cu care colaborase anterior. La cateva luni de la inceperea terapiei,vazand ca starea Thelmei se inrautateste Yalom vine cu o ultima abordare. El ii propune ca Matthew sa fie invitat in cadrul unei sedinte pentru a avea in sfarsit acces la raspunsurile la intrebarile ce o chinuiau de atata vreme. Desi initial refuza, la urmatoarea sedinta Thelma il surprinde pe Y. spunandu-i ca l-a contactat pe Matthew cu care a povestit destul de mult la telefon si care a fost de acord sa vina intr-o sedinta in cabinetul dr. Inca de la inceputul istorisirii, Matthew devine un personaj negativ “Matthew(...) ma infurise. Vazusem prea multi pacienti grav afectati de felul in care terapeutii se folosisera de ei sexual. Pentru un pacient este intodeauna vatamator”. Insa lucrurile sunt departe de a fi atat de simple,pentru ca in sedinta la care este invitata Matthew acesta povesteste despre starea sa psihica...suferise cu 8 ani in urma un grav episod psihotic ,in urma practicarii unui tip de medtiatie budista in deplina tacere si izolare in India. In ziua iesirii din spital Matthew s-a intalnit accidental cu Thelma si au inceput sa povesteasca despre viata acesteia. Starea sa mentala era in continuare fragmentata si afirma el “”Am luat foarte ad literam crezul budist al unitatii universale si al lipsei de individuare. Nu stiam unde sfarseste eul meu si unde incepe un altul”. Astfel ,incercand sa se urmeze principiile budiste din care facuse spune chiar el “o adevarata sminteala” , a incercat sa ii ofere Thelmei tot ce voia insa la scurt timp halucinatiile au revenit si o alta internare a fost necesara. Interesanta nu este doar povestea in sine si schimbarea atitudinii fata de acest personaj pe care o aduce inevitabil aceasta , ci si faptul ca Y. devine constient de faptul ca Thelma era in posesia acestor informatii deja. De altfel aflam despre Matthew ca in fata problemelor sale psihologice renuntase la meseria practicata si devenise administratorul unei oragnizatii crestine . Cu cat il placem mai mult pe Matthew cu atat ne incruntam mai mult gandindu-ne la Thelma .Raspunsul Thelmei la toata istorisirea lui Matthew si la afirmatiile sale privind existenta reala a unei legaturi sufletesti intre ei ,precum si dorinta de a se afla in contact cu ea si a tine legatura...este unul la care eu una nu ma asteptam ..Thelma este nervoasa ,contrariata si afirma ca este convinsa ca lui Matthew nu ii pasa de ea si ca afirmatiile sale sunt facute doar din obligatie. In ultimele sedinte Thelma devine din ce in ce mai apatica si sustine ca ,cu acea sedinta, i se rapisera ultimele sperante si vise. Realitatea Thelmei cu privire la sedinta avuta pare sa fi fost cu totul alta decat cea vazuta prin ochii dr. Y. Considerand ca suferise pierderi mult peste limita ei de acceptare, Thelma pune capat terapiei. Nu tocmai socanta din pct meu de vedere insa cu siguranta surprinzatoare, concluzia finala a istorisirii vine cu concluziile trase de echipa de cercetatori care o intervievasera pe Thelma anterior si posterior terapiei : “In rezumat, T.H. este o pacienta in varsta de 70 de ani, de rasa caucaziana,casatorita, care in urma unei cure terapeutice cu durata de 5 luni, desfasurate in sedinte saptamanale, si-a imbunatatit semnificativ situatia. In prezent ea este mai putin deprimata. Tendinta ei suicidara, extrem de ridicata la inceput, a fost redusa pana la punctul in care probabil ca nu mai trebuie considerata un risc suicidar.(...)Echipa de cercetare nu este in totalitate lamurita cu privire la natura terapiei care a produs asemenea rezultate impresionante, pentru ca pacienta continua sa adopte o atitudine inexplicabil de reticenta cu privire la detaliile terapiei(...)”

   “Daca violul n-ar fi in afara legii...” este intitulata cea de-a doua istorisire care construieste in jurul unui personaj tragi-comic, Carlos, un pacient “iesit din comun”. Carlos suferea de cancer si doctorii capitulasera in fata acestuia, el insa parea a fi nederanjat de acest lucru si in continuarea avea acelasi tel in viata ca si pana atunci, si anume, “sa reguleze cat mai multe femei cu putinta si cat mai diferite intre ele” Singur pe lume,Carlos nu avea prieteni si singurele rude erau cei doi copii ai sai, care locuiau intr-un alt stat cu fosta sa sotie. Istorisirea are ca pct de plecare o sedinta de grup la care participa si Carlos in cadrul careia doua femei impartasesc faptul ca au fost violate. Reactia lui Carlos la experientele tragice prin care trecusera cele doua femei este una nu mila si dezgust fata de un asemenea act, ci interes fata de detaliile experientelor, fiind condamnat de catre grup  pe marginea unei astfel de reactii. Discutand despre reactia sa cu dr. Y , el nu arata remuscari”Hai sa-ti spun eu adevarul : daca violul n-ar fi in afara legii, nici eu nu m-as da in laturi din cand in cand” si zambetul de pe fata nu ii dispare decat in momentul in care , dr.Y., il intreaba pe acesta daca i-ar placea ca fiica sa sa traiasca intr-o societate in care violul ar fi legal. Raspunsul lui Carlor vine prompt” Nu mi-ar placea deloc sa i se intample asa ceva.(...)Vreau sa aiba o relatie frumoasa de dragoste, cu un barbat si sa aiba o familie care s-o iubeasca”. Mergand in continuare pe firul interpretarii unui vis mai vechi avut de Carlos,dr.Y. face o paralela intre aspecte din vis si o situatie pe care inconstientul vrea sa i-o sesizeze acestuia,concluzia fiind trasa chiar de Carlos “Visul meu spune ca nu traiesc asa cum se cuvine” In cadrul aceleasi sedinte dr.Y. alege sa ii vorbeasca si de realitatea cancerului pe care Carlos o alunga cu atat fervoare  si care e in opozitie directa cu activitatea sexuala dupa care tanjeste si cu cautarea unei neveste,unul din scopurile sale care ii consumau atata timp. Carlos este nevoit sa arunce un ochi critic asupra propriului sistem de valori, asupra vietii traite si a putinului ramas de trait, asupra mortii iminente si asupra relatiilor cu cei din jurul lui. Progresele lui Carlos sunt vizibile si imediate. El vine incantat in cadrul unei sedinte afirmand ca a ajuns la doua concluzii majore  botezate “Toata lumea are inima” si “Eu nu sunt pantofii mei”. Daca prima nu are nevoie de comentarii, cea de-a doua este intrganta macar ca si exprimare....Carlos era mereu afectat foarte tare de orice critica ce ii era adusa cu privire la vreun aspect al muncii sale,iar in cadrul ultimei sarcini de serviciu efectuate el incercase sa faca ceea ce dr.Y. ii recomandase si anume  “sa faca diferenta dintre sinele sau si celelalte atribute sau activitati periferice” astfel ca el a ajuns la concluzia “Eu nu sunt munca mea. Nici vorbele pe care le rostesc, Nici hainele de pe mine.Niciunul dintre aceste lucruri” si observand ca avea pantofii sclaciati “Si nici pantofii mei nu sunt”.Despre cele doua viziuni, dr..Y. spune ca ele reprezinta viziuni interioare generate de catre fiecare forma de terapie,individuala si de grup pe care le-a folosit pentru a-si ilustra teoriile mai departe. Cat despre Carlos, el a organizat un grup de autoajutorare pentru bolnavii de cancer si s-a daruit copiilor sai care in vazul schimbarii majore au decis sa ramana alaturi de el,inscriindu-se intr-un colegiu din oras.
   “Cel din urma dar pe care un parinte il poate face copiilor lui consta in a-i invata, prin exemplul propriu, cum sa infrunte moartea cu seninatate – iar Carlos le-a dat o sublima lectie de gratie” Emotionant si marcant este cel din urma paragraf al povestii “Nu exista dar mai mare decat cel pe care mi l-a oferit mie,cu putin timp inainte sa moara, si e un dar care raspunde pentru totdeauna la intrebarea daca e rational sau intemeiat sa neluptam pentru o psihoterapie “ambitioasa” in cazul  celor suferinzi de o boala incurabila si fatala. Atunci cand l-am vizitat la spital , Carlos era atat de slabit, incat abia daca se putea misca, dar si-a ridicat capul de pe perna, m-a strans de mana si mi-a soptit:”Multumesc. Multumesc ca mi-ai salvat viata.”.
  
     Am omis din detaliile care fac lectura captivanta pentru a nu lua total din placerea celor care nu au citit inca povestile. Aceste detalii precum si intregul demers, stradania terapeutului in a gasi solutii ,descrierea momentelor de cumpana si a trairilor interioare din cadrul sedintelor ,la care se adauga tandretea si pe alocuri ironia, fac lectura foarte placuta ,ceea ce, ma pisca limba sa spun, nu se intampla prea des in cadrul acestei categorii de literatura.

luni, 3 ianuarie 2011

Annick de Souzenelle - Egiptul Interior sau cele zece plagi ale sufletului

  Annick de Souzenelle – “Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului” –  “Exodul” , relatarea biblica a iesirii poporului evreu din Egipt, altfel! Indraznesc sa spun ca Biblia a fost scrisa dupa modelul Inconstientului(desi asta ar presupune ca cineva realmente sa fi fost atat de inteligent si atat de fin observator incat sa fi inteles existenta celui de pe urma dar si sa fi descifrat modul sau de functionare, cu toate astea similaritatea mi se pare impresionanta).....cand spun asta ma refer la acele mesaje subtile, inteligente, codificate a caror descifrare ar duce la eliberarea omului de angoase. Desigur ca am trecut peste pragul “crede si nu cerceta” dar omul modern a sarit cu mult peste prag si a dat cu capul in altul ....nu crede in nimic si mai mult de atat distruge si uita tot ce tinea de “crede si nu cerceta” fara a tine cont de faptul ca se afla astazi din nou intr-o extrema....avem nevoie de o alternativa si poate reinterpretarea textelor biblice ofera exact aceasta alternativa. Cartea “egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului”  propune exact aceasta paralela ,sustinuta de cercetari si scrieri, intre cele zece plagi care se abat asupra egiptenilor al caror faraon nu vrea sa asculte cuvantului Domnului trimis prin mesagerul sau Moise si zece incercari prin care omul trebuie sa treaca in viata pentru a se elibera de conditia sa de “egiptean” si pentru a obtinere o crestere in plan vertical. Am sa o spun direct...cartea nu este una usor de digerat dar daca vrei sa o citesti am sa iti dau un sfat pe care l-am primit si eu in legatura cu astfel de carti...trebuie citita cu mintea intrata in modulul intuitiv. Nu am de gand sa fac un referat pe tema acestei carti ,in schimb am decis sa impart cu voi din ceea ce am gasit esential in cadrul lucrarii:

-          “Miturile indruma si revigoreaza energia “semintei” noastre ; ele reprezinta Cuvantul dumnezeiesc care nimiceste parazitarea diabolica [...] si reda puterii de germinare programarea sa initiala; ele ne arata directia iesirii “spre inalt” din labirintul lumii animale, pentru a intra intr-un spatiu uman.
-           “Samanta Pomului devenita Om , deci cea a fiecarei fiinte umane este YHWH[...] tetragrama divina care inseamna “Eu Sunt”...Isus spune : “Eu sunt  mai inainte de  a se fi nascut Avraam” si “ Caci daca nu veti crede ca Eu Sunt , veti muri in pacatele voastre”. Robia poate fi inteleasa ca incatusarea Numelui Sfant in Om
-           “ YHWH i se arata lui Moise si acesta aude chemarea[...] dar nu-l putem cunoaste pe YHWH in pamantul Egiptului.Egiptul , in ebraica, este in esenta o matrice de apa care inchide un fetus in ea . Constrans sa stea acolo fetusul Israel nu se va naste decat prin suflul vointei lui YHWH , a carui dorinta este ca acest popor sa paraseasca Egitul “pentru a-i oferi un cult si a-L cunoaste pe El”
-           “ Pamantul robiei este o matrice pentru cel care se verticalizeaza, un mormant pentru cel care ii cade in mreje”
-           “Mecanismul “caderii acesta este: omul care uita de Grauntele divin care zace in el devine animal. Tatal (daca omul se mai gandeste la el) isi are lacasul in inaltul cerului si dimensiunea Fiului, vocatie suprema a omului, este astfel zaarnicita; din suflul divin omului nu-i ramane decat respiratia necesara pentru a supravietui in mizerie”
-           
 Prima Plaga: “ Apele preschimbate in sange”

 Iesirea 7. 19 “Si a mai zis Domnul catre Moise : <Sa zici lui Aaron, fratele tau : Ia toiagul in mana si intinde-ti mana asupra apelor Egiptului : asupra raurilor lor, asupra lacurilor lor si asupra oricarei adunari de apa ; si se vor preface in sange si va fi sange in toata tara Egiptului, in vasele de lemn si in cele de piatra!> Si asa s-a intamplay. Dar si magii Faraonului au facut la fel si Faraonul isi invartosa inima, cum spuse YHWH...”

-          “Omul inconstient ucide, chiar daca “respecta” categoriile morale ale binelui si raului[...] se ucide cu vorba sau cu seful,manifestari care devin  patima in omul inconstient[...] “Constiinta buna” nu este “constiinta”.Prima este tributara unei etici moraliste, a doua e rodul unui efort de schimbare launtrica ce-si propune sa dobandeasca o calitate de viata superioara.”
-          “In exterior apa care se face sange este obiectivarea a ceea ce se intampla in inima egipteanului- omul inconstient- ale carui energii se manifesta prin cuceriri ucigatoare. Dar incercarea ne mai arata ca are loc si o alchimie in interior, in inima Evreului – omul destinat sa iasa din Egipt, adica omul care va parasi zona Inconstinetului. Ea prevesteste o izbanda interioara.Are loc o prima transformare”
-          “Nu exista buni si rai,ci oameni la care apare constiinta la diverse niveluri calitative si oameni care se mai raporteaza inca la o constiinta noua incep sa-si dea seama de aspectele care le-au mai ramas puerile si care sunt partase la crima: acum iau calea spre desavarsire”
-           

A doua Plaga : Broastele
Iesirea 8, 1-4 :” Atunci a zis Domnul catre Moise:<Intra la Faraon si-i zi:Asaa graieste Domnul:Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca.Iar de nu vei vrea sa-i lasi, iata Eu voi lovi toate tinuturile tale cu broaste.Raul va misuna de broaste si, iesind,acestea se vor sui in casele tale,in dormitoarele tale, in paturile tale,in casele slujitorilor tai si ale poporului tau,in cuptoarele tale si in aluaturile tale ; Pe tine, pe poporul tau si pe toate slugile tale se vor sui broaste> Si asa a fost. Dar au facut acelasi lucru si vrajitorii Egiptenilor cu vrajile lor. Si inima Faraonului s-a invartosat, asa cum spusese YHWH.”

- “Broasca este un animal care traieste intr-un mediu umed si care sare pe uscat. Sa ne amintim ca in contextul biblic , dialectica uscatului si a umezelii simbolizeaza dialectica luminii si a intunericului, a constientului si a inconstientului: este dialectica Pomului Cunoasterii. In multe povestiri se considera ca broasca reprezinta iesirea la suprafata a partii feminine ascunse in adancuri.”
- “Broasca este simbolul cunoasterii de sine,ascunsa in inconstient(in ape).Omul ajunge sa se cunoasca prin constientizarea celeilalte “parti” a lui, cufundate in adancul inconstientului.”
- “Evreul [...} incepe sa simta ca fiecare intamplare este ecoul arhetipului care o guverneaza:”apele de pe pamant” sunt ecoul “apelor din ceruri” despartite in cea de-a doua zi a Genezei, dar impreuna numaidecat in imbratisarea despre care am mai vorbit. Evreul intelege dupa semne ca glasul broastei il indeamna la “Nunta” cu sine insusi.

A treia Plaga: Tantarii
Iesirea 8, 16-19 : “ Atunci a zis Domnul catre Moise : <Spune lui Aaron : Intinde-ti toiagul tau cu mana si loveste tarana pamantului [...]; ea se va face tantari in tot pamantul Egiptului. Si au facut ei asa. Aaron si-a intins toiagul cu mana sa si a lovit tarana pamantului si s-au ivit tantari pe oameni si pe vite. Toata tarana pamantului s-a facut tantari pe tot pamantul Egiptului. Au incercat atunci si magii cu vrajile lor sa faca tantari, dar n-au putut. Si au ramas tantarii pe oameni si pe vite. Si au zis magii catre Faraon : <Acesta este degentul lui Dumnezeu>. Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul”

-          “Prin “pamant” intelegem pamantul, substanta launtrica a lui Adam si prin atributul lui Adam (sau al Omului) de “tarana” intelegem puzderia nebanuita de comori potentiale care zac in inconstientul lui. “Tarana pamantului”semnifica aici tarana pamantului exterior,formala, reprezentata de multimea inventiilor,a realizarilor, a tehnicilor, a filosofiilor – sisteme de gandire si ideologii, a institutiilor etc, pe care Omul le-a organizat si in care s-a eliberat progresiv doar de dominatia universului exterior.Omul cazut in pacat, simbolizat de “Egiptean” dar si, intr-o anumita masura , de “Evreu” atata vreme cat ramane alaturi de tiranul sau, nu face decat sa deplaseze polii robiei,caci il vom vedea devenind tot mai dependent de ceea ce produce,fapt care se ridica impotriva sufletului sau.[...] Omul a ajuns sa creeze o lune care iesedin arhetipurile ei interne, o luna anarhica,bolnava,in care se instaureaza o ordine falsa.[...]In cazuri extreme , aceasta lume se transforma intr-o puzderie de tantari care misuna peste tot , traiesc, dar provoaca moartea.
-          “Egipteanul” din fiecare dintre noi venereaza ceea ce afirma ; confera valori absolute, valori de idoli. cunoasterii si aplicatiilor acesteia.De la cel mai tanar pana la cel mai varstnic, nimeni nu vrea sa isi puna la indoiala certitudinile, toti ne idolatrizam gandurile[...] Pentru “Evreu”, nici o tarana nu este obiect de veneratie.Redata menirii ei ontologice, tarana cunoaste uriasa fertilitate pe care o fagaduia.”
-          “Fiind tarana, “Evreul” se intoarce in tarana – intorcandu-se in pamantul sau interior, intrucat asa a fost fagaduinta divina facuta lui Adam :” Iin sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta , pana te vei intoarce in panantul din care esti luat; {pamantul-mama interioara} ; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce”.[Facerea]

A patra plaga “ Taunii

“Zis-a Domnul catre Moise : <Scoala maine de dimineata si iesi inaintea lui Faraon in vremea cand el are sa iasa la apa, iar tu sa-i zici : Asa graieste Domnul : Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca in pustie! Daca insa nu vei lasa pe poporul Meu, iara Eu voi trimite asupra ta,asupra slujitorilor tai, asupra poporului tau, si asupra caselor voastre tauni, si se vor umple casele Egiptenilor de tauni si pamantul pe care traiesc ei. Si voi osebi in ziua aceea pamantul Gosen, in care locuieste poporul Meu , ca acolo nu vor fi tauni, ca sa stii ca Eu sunt Domnul in mijlocul acestei tari. Voi face deosebire intre poporul Meu si poporul tau si chiar maine va fi semnul acesta pe pamant> Si a facut Domnul asa. Dar Faraon si-a invartosat inima si de data aceasta si n-a lasat poporul sa se duca”
-          [...] putem incepe sa deosebim cine este Arob , acest taun ce se raspandeste pe pamantul Egiptului; El este Duhul Sfant care adie pentru a indemna Omul sa-si asume “o seara”, sfarsitul unei zile, pentru ca , dupa o noapte de intuneric, sa rodeasca o noua zi” ( Arob –cuv. ebraic = taun, cuvant care se aseamana cu Ereb care inseamna “a se intuneca”  si Arob, “corbul” care apare si in mitul biblic al lui Noe).”Omul care refuza seara , refuza in acelasi timp noua zi,rod al noptii trecute.Refuzand seara si opunandu-se Duhului Sfant, Omul se opune propriului duh.Arob, care simbolizeaza Duhul Sfant, il ravaseste pe cel ce nu intra in suflul lui si care nu va dainui in fata Lui, pe Egiptean, dar il intareste pe “Evreu” in Gosen, pamantul pe care isi va pune temelia casei.
-          “Duhul lui Dumnezeu, a carui lucrare nu o ingaduim astazi, patrunde in casele noastre. In fata lui, Duhul Omului se destrama, creeaza boli si mai ales boli psihice, dupa parerea noastra. Ar trebui sa le numim “boli noetice” (de la cuv. grec nous= spirit) caci sufletul se destrama doar daca intra in conflict cu Duhul, pe cand menirea sufletului este de a se cununa cu Duhul.
-          “Omul desprins ed arhetipurile sale fondatoare, devenit inoperant in afara suflului divin, este absorbit intr-un psihism distrugator. In loc de a merge catre extazul realizarii sale printr-o cununie cu mama adancurilor, Omul cauta inconstinet un fel de beatitudine si se contopeste cu ea, intr-o regresie care il aduce aproape de stadiul de fetus si aproape de moarte. Angoasa existentiala ajunge la paroxism. Si spitalele noastre psihiatrice[...] incapabile de a diagnostica “taunul” , intrucat nu tin seama de chemarea Duhului, isi ascund lipsa de pricepere in spatele unei chimioterapii ce mascheaza efectele raufacatoare ale spiritului uman dezorganizat in fata Sfantului Duh pe care-l refuza.”
-          “Evreul” poate recunoaste si intampina corbul ; impreuna cu Duhul Sfant, merge spre profunzimile sale ; merge in intampinarea intunecimilor sale si a demonilor sai cu care va trebui “ sa se cunune” , sa-i patrunda pentru ca in aceasta moarte sa se faca intoarcerea si sa izvorasca lumina.   “Egipteanul” se pierde in tenebrele proproo ; demonii sai pun stapanire pe el, il ucid , insa el nu-si da seama si proiecteaza in afara sa, asupra altuia, pe care-l acuza, sursa suferintelor lui.”


A cincea plaga : Ciuma

Iesirea 9. 1-7 : “ Atunci a zis Domnul catre Moise : <Intra la Faraon si-i spune : Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor : Lasa pe poporul Meu sa-Mi slujeasca! Iar de nu vei vrea sa lasi e poporul Meu, ci-l vei mai tine, iata, mana Domnului va fi peste vitele tale de la camp : peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si va fi moarte foarte mare. Dar va face Domnul osebire in ziua aceea intre vitele Istraelitilor si vitele Egiptenilor : din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una> Si a pus Domnul soroc si a zis : <Maine va face Domnul aceasta in tara aceasta!> Si a doua zi a facut Domnul aceasta si au murit toate vitele Egiptenilor iar din vitele fiilor lui Israel n=a murit nici una. Atunci a trimis Faraon sa afle si iata din toate vitele lui Israel nu murise nici una...Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu a lasat poporul sa se duca.”

-“Sabia e prezenta in aceasta plaga, in absoluta ei rigoare si in nesfarsita ei tandrete, Sabia cu doua taisuri, asezata odinioara la rasarit de Eden, pentru ca Israel este acum in calatorie spre rasaritul sau.[...] In aceasta a cincea plaga Sabia este [...] prezenta si pune in randuiala “animalele interioare” ale Evreului, “sufletele sale vii” din ziua a cincea. In exterior , aceeasi Sabie ucide animalele Egiptenilor, ce reprezinta obiectivarea energiilor interioare.Nestapanite , aceste energii, fac din omul care nu-si cunoaste Numele (YHWH) jucaria lor.Textul enumera aceste “animale” : -calul, ca simbol al libidoului/ - asinul, ca simbol al ascultarii, supunerii si in consecinta, simbolul sclaviei sau al eliberarii/ - camila, ca simbol al calatoriei in pustiu si al depasirii obstacolelor, /-vitele mari, care sunt legate de “triada placere-posesiune-putere”/-vitele mici, ce preprezinta “pulberea” darurilor interioare,care in ele insele au puterea verticalizarii,dar care, neprelucrate, devin hrana sarpelui din Geneza ETC.
-“La Evrei, aceste “animale” sunt jertfite pe altarele interioare. Asta inseamna ca Omul care lucreaza asupra lui insusi, asupra libidoului, spre exemplu, moare in calitatea sa de “cal” si invie intr-o alta dimensiune simbolizata de acest animal.”
-“Omul de astazi transforma totul in “obiecte” , incepand cu Omul insusi.Privirea pe care fiecare o arunca asupra lui insusi si asupra altuia nu are o dimensiune spirituala. Omul nu este privit decat ca o “caramida”, neavand valoare decat ca o marfa. Bolnav fiind, el este privit ca un obiect, redus la membrul sau organul bolnav ; el este un rinichi, un ficat, un femur, sau un stomac, si aceste elemente, la randul lor, nu sunt privite decat ca mecanisme care nu-si mai indeplinesc functia. Din aceasta perspectiva, dupa tratament, mecanismul va functiona din nou, fara indoiala, dar medicul, daca nu cunoaste Logosul, va da nastere la o noua “ciuma”[...]Si Omul care se priveste pe sine ca un sistem ce trebuie sa functioneze pentru cea mai mare placere a sa sau pentru placerea altuia, sau chiar “pentru Slava lui Dumnezeu”, in serii de fapte bune sau asceze secatuite de datorie, creeaza “ciuma”.Dumnezeu Insusi, daca este “obiectivat”, devine ucigator.”
-“Omul Evreu incepe sa se inalte, verticalizandu-se si intrand in comuniune cu Cuvantul (Logos). Omul Egiptean coboara in inconstienta sa si nu considera reale decat lucrurile sensibile pe care el le percepe pe calea simturilor. Intr-adevar , el este orb si surd”


A sasea plaga : Lepra

Iesirea 9. 8-12 : “Iarasi a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis : < Luati-va cate o mana plina de cenusa din cuptor si s-o arunce Moise spre cer inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui. Dar i se va starni pulbere in tot pamantul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite rani si basici usturatoare in toata tara Egiptului>. Deci, au luat ei cenusa din cuptor, au mers inaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer si s-au facute bube cu puroi pe oameni si pe vite. Si magii n-au putut sta impotriva lui Moise din pricina ranilor, pentru ca erau bube pe ei si in tot Egiptul. Domnul a invartosat inima lui Faraon si nu l-a ascultat , cum zice Domnul lui Moise.”

-          “Incepand cu aceasta , a sasea plaga. se deschide luna a sasea a formarii copilului Israel in matricea Egiptului , luna esentiala pentru orice maternitate. In aceasta luna, in viata intrauterina, copilul este , asa cum am vazyt, format din punct de vedere anatomic si fiziologic.”
-          “Domnul(YHWY)cere lui Moise si lui Aaron sa arunde in ochii lui Faraon cenusa din cuptor, aceasta simbolizand ceea ce nu a constituit obiectul arderii sau ceea ce nu a ars suficient. Arderea in Marea Lucrare a cununiei launtrice este intr-adevar cea care transforma omul in pulbere – pulbere si cenusa ; ea distruge structura primului “eu” ; necesar dar narcisistic, pentru ca el sa se reconstruiasca in lumina persoanei profunde, pe care doar iubirea o poate ajuta sa apara.”
-          “Pulberea de cenusa aruncata in ochii lui Faraon reprezinta iluzia puterii “eului” care refuza sa moara in matricea focului, refuza sa se transforme icenusa pentru a renaste la o mai profunsa dimensiune a fiintei sale. In loc de a-si urma cresterea , energia “eului” se reduce la categoriile animalice, prin care isi pierde orice echilibru”
-          “ Lepra care se raspandeste asypra oamenilor si animalelor si irumpe in “pustule” sau in “umflaturi”, este o impaunare a eului narcisiac, mergand pana la paranoia cea mai tragica. In text, numele acestei maladii, lepra, revine de patru ori. Numarul patru exprima , desigur, inchiderea intr-o matrice, dar, in cazul de fata. aceasta matrice se transforma in mormant.Cuvantul Lepra exprima ideea de “prabusire” , ideea unui foc ce nu a reusit sa se inalte spre verticala printr-o flacara purificatoare, dar care, rasfrant pe orizontala, produce umflaturi.(Bolile de piele sunt, de altfel, in medicina energetica, cele ale unei arderi care nu s-a realizat).
-          “Maladia de lepra din aceasta incercare ii priveste si pe marii tirani ai Istoriei. Ea denunta cruzimea lor. Totalitarismele, oricare ar fi ele, chiar si cele religioase sau sacre, tin de un fel de supraeu colectiv, alimentat de odeologia unui orgoliu nemasurat.”


A saptea plaga : Grindina
Iesirea 9, 22-35 : “Si a zis Domnul catre Moise : <Intinde mana ta spre cer si va cadea grindina peste tot pamantul Egiptului : peste oameni, peste turme si peste toata iarba campului din pamantul Egiptului!> Atunci si-a intins Moise mana spre cer si a slobozit Domnul tunete, grindina si foc pe pamant ; si a plouat Domnul grindina pe pamantul Egiptului. Aceasta a fost o grindina foarte mare si printre grindina ardea foc, cum nu mai fusese in tot pamantul Egiptului, de cand se asezasera oamenii pe el. Grindina aceasta a batut in tot pamantul Egiptului, tot ce era pe camp, oameni si dobitoace : toata iarba campului a batut-o grindina si toti pomii de pe camp i-a rupt grindina.Numai in tinutul Gosen , unde traiau fiii lui Israel, n-a fost grindina. Atunci trimitand, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis catre ei : > Acum vad ca am pacatuit!Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati. Rugati-va Domnului pentru mien, sa inceteze tunetele, grindina si focul pe pamant si va voi lasa si , mai mult, nu va voi impiedica!> Iar Moise i-a zis : <Indata ce voi iesi din oras, voi intinde mana mea spre cer, catre Domnul, si vor inceta tunetele ; nu va mai fi nici grindina, nici ploaie, ca sa cunosti ca al Domnului este pamantul. Dar stiu ca tu si slujitorii tai nu va temeti inca de Domnul Dumnezeu>.Atunci inul si orzul s-au stricat, pentu ca orzul era inspicat si inul in floare. Iar graul si ovazul nu s-au stricat, pentru ca acestea erau mai tarzii. Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si intinzandu-si mainile catre Domnul, au incetat tunetele si grindina si s-a oprit plaia. Vazand insa ca au incetat ploaia, grindina si tunetele, pacatuit-a Faraon inainte si si-a invartosat inima si el si slugile sale. Si invartosata fiind inima lui Faraon si a slugilor lui, el n-a lasat pe fiii lui Israel sa plece cum poruncise Dumnezeu prin mana lui Moise”

-          “Intinde mana ta spre cer..” Cerul exterior semnifica de asemenea cerurile launtrice cu care fiecare om este chemat sa se cunune.
-          -“In numarul sapte este prezenta o moarte spre inviere, un pol negativ al oricarei mutatii.O rasturnare radicala se petrece in orice situatie a numarului sapte. O moarte launtrica pentru Evrei, care priveste orizontul static al constiintei lor, ce trebuia sa moara pentru ca sa invie din cerurile fiintei lor un alt orizont al constiintei numit “pamant nou”. E ca un fel de cutremur al pamantului launtric , ce atinge orice fiinta care se lasa patrunsa de dinamismul implinirii sale ; o distrugere a ceea ce era, dar care nu dispare decat dupa ce a fost integrat, pentru ca sa se iveasca o lumina mai clara, un pamant mai inalt, un orizont al constiintei mult mai bogat.”
-          “Domnul (YHWH) vrea sa ne arate aici un lucru esential : necesitatea convertirii pamanturilor noastre launtrice prin puterea roditoare”[...]Adam a primit porunca ontologica de a “pazi si cultiva pamantul sau”. E vorba , in mod esential, de pamantul sau launtric ce trebuie sa rodeasca si sa dea nastere unui fiu interior, pe care “Egipteanul” il ignora, iar lucrul acesta ii este reamintit cu cruzime. Forta erotica este atotputernica in Om si despre ea e vorba in aceasta lucrare a Cuvantului pe care o arata grindina, insotita de focul tulburator prezent in ea. Aceasta este puterea “carnii”, elementul cel mai misterios si mai sacru al fiintei. legata de centrul Numelui sau si pecetluita in profunzimile cerurilor sale launtrice.”
-          “Noi ne indentificam cu acest Egiptean. “Carnea” din noi este dezgolita ; ea nu mai ramane in spatiul launtric al intalnirilor din centrul “gradinii Edenului” – gradina a bucuriei, ci se rasfrange pretutindeni, acolo unde lumea exterioara promite placere. Omul, parasind Edenul si fiind lipsit de toata bucuria, o cauta pe aceasta, in mod patimas, in noua situatie animala din ziua a sasea, in care s-a aruncat.”
-          “Instantele religioase au resacralizat, desigur, aceste elemente ale placerii, au binecuvantat casatoriile si roadele pamantului etc. , dar fara a le aseza, intr-adevar, ca temei al unei verticalizari posibile, in suflul unei convertiri spre normele ontologice”
-          “Sexualitatea, total desacralizata , separata de iubire, privita ca o realitate in sinem deschisa tuturor exceselor, altadata considerata pacat si acum semnificand pasaportul Omului “eliberat”, a determinat o explozie a tuturor structurilor mentale, sociale si chiar religioase si o dezlantuire a tuturor pasiunilor si violentelor pe care le cunoastem.”[...]”Grindina se dezlantuie si focul tulburator din ea distruge tot.Cerurile noastre launtrice sunt pustiite.”
-          “In aceasta a saptea plaga, “Evreul” cunoaste o mutatie profunsa . El asculta glasul Domnului (YHWH) prin inspiratia Duhului si este modelat in “carnea”.Logosul va patrunde, atunci, in totalitatea fiintei sale.”


A opta plaga : Lacustele

Iesirea 10, 1-6 : “Atunci a grait iarasi Domnul catre Moise si a zis : < Intra la Faraon, ca i-am invartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat intre ei pe rand aceste semne ale Mele ; Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si ale fiilor fiilor vostri cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat intr-insul si sa cunoasteti ca eu sunt Domnul!> Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis : <Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea?Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca!Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta , voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale ; Si voi acoperi fata pamantului, incat pamantul nu se va mai putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina ; toti pomii ce cresc pe campurile voastre ; Vor umple casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut nici parintii tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi> Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon. Si s-a intamplat asa”

-          “Este evident ca aceste “semne” despre care noi aflam ca semnifica puterea de crestere a Numelui Sfant in inima Evreilor, semnifica, de asemenea si puterile demonislor devastatori la Egipteni! Fiecare plaga este o putere de transformare prin care toate lucrurile se pot implini printr-un proces comun ce incepe de la “sabie”, dar se diferentiaza dupa legea “celor doua taisuri” ce patrund in intimitatea realitatilor intalnite.”
-          “Cuvantul “lacusta”e un substantiv colectiv si exprima o inspaimantatoare multiplicitate , care ne face sa ne gandim la demonul din Evanghelie.Acesta la intrebarea lui Iisus “Care este numele tau?” raspunde “Numele meu este legiune, caci noi suntem foarte multi”
-          “Se pare ca , o data cu aceasta invazie , noi suntem in prezenta demonului care determina aparitia unei false lumini, ce ascund adevarata lumina.”
-          “Arebeh(lacusta) reprezinta “viclenia” sau “rautatea” .[...]Stapanita de un creier format din acelasi material ca si inima, si necunoscand alta dimensiune decat ceea ce izvoraste din intuneric (...) lacusta se transforma in complot,capcana, calcule....Lacusta semnifica in acest caz, demonul :devorator a ceea ce grindina a lasat”
-          “Falsii profeti ii introduc pe discipolii lor in lumile invizibile pe care ei , totusi, nu le-au cucerit si ii manipuleaza, oferindu-le iluzia “modificarii campului constiintei”, eliminand experienta mortilor si a renasterilor launtrice,singurele prin care se poate realiza integrarea reala in lumina”


A noua plaga : Intunericul
Iesirea 10.21-29 : “ Atunci a zis Domnul catre Moise : < Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric pe pamantil Egiptului, incat sa-l pipai cu mana>. Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului. Domnul a invartosay inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul. Ci i-a zis Faraon catre Moise : “Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei muri. Raspuns-a Moise :<Cum ai zis , asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!>”

-          “Numarul 9 este simbolul implinirii. Incepand de la prezenta sa aritmetica, pana la numeroasele sale aplicatii in Biblie si in Evanghelii, ca si in ritmurile noastre biologice, el este numarul plenitudinii, al maturitatii.”
-          “Intunericul reprezinta manifestarea adancului sau a abisului ce separa radical Necreatul de creat, adica pe Dumnezeu de Om.”
-          “Desigur ceea ce traiesc Evreii in cel de-al noualea ceas al lor, nu este decat un ecou inca indepartat al tenebrelor Golgotei,care fauresc Sabia. Tenebrele lor interioare se inradacineaza in cele ale lui Hristos, caci daca istoric ele le preced, in vesnicia ce inspira fiecare clipa a Istoriei, tenebrele sau intunericul Golgotei sunt primele. De la nunta din Cana pana la Inviere , Hristos a condus , ca arhetip, spre implinirea sa totala Marea Lucrare a umanitatii, traita in plan mitic de Noe, inceputa istoric de poporul sau Israel, iar istoria noastra actuala trebuie sa si-o asume pentru implinirea ei universala.Asadar ,ceea ce traiau in aceste zece plagi fratii nostri evrei e o sinteza evanghelica, pe care fiecare dintre noi trebuie sa o traim in “pamantul nostru interior Gosen”
-          “Astazi fiecare orbecaieste.Reperele de ieri au disparut. Cei care, inspaimantati, vor sa restabileasca valorile distruse ale moralei erijate in absolut se afla intr-o mare naivitate.Nici o intoarcere spre trecut nu e posibila.Intunericul face , de asemenea ca nimeni sa nu recunoasca pe altul ca frate, nimeni sa nu vada ca, injosindu-l, se injoseste pe el insusi si ca jocurile competitionale,concurentele si rivalitatile in care se initiaza copiii nostri din pruncie sunt tot atatea raporturi de forte ucigatoare pentru toti”

A zecea plaga “ Moartea primilor nascuti dintre oameni si animale
Iesirea 11 si 12 : “ Dupa aceea a zis Domnul catre Moise : < Inca o plaga voi mai aduce asupra lui Faraon si asupra Egiptului si dupa aceea va vor da drumul de aici. Dar cand va vor da drumul, cu grabire va vor alunga de aici. Spune dar poporului tau in taina, ca fiecare barbat de la vecinul sau si fiecare femeie de la vecina ei sa ceara imprumut vase de argint si vase de aur si haine>[...]  Si a zis Moise : <Asa graieste Domnul: La miezul noptii voi trece prin Egipt. Si va muri tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, de la intaiul nascut al lui Faraon, care urmeaza sa sada pe tronul sau, pana la intaiul nascut al roabei de la rasnita si pana la intaiul nascut al dobitoacelor. Si va fi plangere mare in tot pamantul Egiptului, cum n-a mai fost si cum nu va mai fi. Iar la toti fiii lui Israel nici caine nu va latra, nici la om, nici la dobitoc, ca sa cunoasteti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israeliti. Si se vor pogora toti acesti slujitori ai tai la mine si, inchinandu-se mie, vor zice : iesi impreuna cu tot poporul tau, pe care povatuiesti tu. Si dupa aceea voi si iesi> Si a iesit Moise de la Faraon infierbantat de manie[...]Dar a invartosat Domnul inima lui Faraon si el n-a ascultat sa lase pe Israel sa iasa din pamantul sau. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si a zis : <Luna aceasta va fi inceputul lunilor, sa va fie intaia dintre lunile anului. Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune : In ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel ; cate un miel de familie sa luati fiecare. Iar daca vor fi putini in familie incat sa nu poata fie de ajuns ca sa nu poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete : numarati-va la un miel atatia cat poti sa-l manance. Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel sau un ied. Sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l injunghie catre seara. Sa ia din sangele lui si sa unga usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc ; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. Dar sa nu-l mancati nefript deasjuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine la foc, si capul cu picioarele si maruntaiele. Sa nu lasati din el pe a doua zis si oasele lui sa nu le zdrobiti.Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. Sa-l mancati insa asa : sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainele voastre; si sa-l mancati cu graba , caci este Pastele Domnului.. In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul. Iar la voi sangele va fi smen pe casele in care va veti afla ; voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sabratoarea Domnului din neam in neam ; ca asezare vesnica s-o praznuiti>. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a prescris ce a zis Domnul : <Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul ; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui pierzatorului sa intre in casa, ca sa va loveasca. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri> Au mers  deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron ; asa au facut. Iar in miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate rugile lui si toti Egiptenii si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa in care sa nu fie mort. In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si Aaron si le-a zis : <Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va  de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis. Luati cu voi si oile si voii vostri cum ati cerut si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!> Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot , ca la sase sute de mii de barbati pedestri, afar de copii. Tmpul insa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.”

-          “Aceasta a zecea plaga poarta amprenta pecetii divine[...] Aceasta plaga este unica in sine si Una in calitatea sa divina.”
-          “Legea este implacabila. Ea este ontologica si lucreaza si astazi cand eu scriu aceste randuri. In aceasta lume, copiii nostri mor pentru ca noi nu nastem din launtrul nostru un “fiu “ nou, cel dintai nascut, care , prin morti si nasteri succesive in adancul nostru interior, sa ctitoreasca integralitatea fiintei noastre, Numele nostru tainic, dumnezeiesc!”
-          “Gata fiind de plecare si de parasire a pamantului sclaviei lor, pentru ca au nascut un nou fiu, Evreii jertfesc “mielul”, semn exterior al mielului, care a suferit si a murit in ei, semn al sangelui ce a curs in ei.”
-          “Mielul va fi “fript la foc”, simbol al unei noi iubiri, de ordin spiritual, care a jertfit mielul interior in focul cuptorului.El va fi servit cu ierburi amare , semn al integrarii amaraciunii legata de sclavie, si cu “paine nedospita” caci nimic din ceea ce a dospit in pamantul sclaviei nu s-a inaltat in caldura Duhului Sfant, ci in cea a patimilor.”
-          “Numele de Paste semnifica trecerea lui YHWH , care va permite apoi plecarea Evreilor, propria lor “trecere” in afara Egiptului, insa cuvantul nu va mai avea aceeasi semnificatie.”


-          “Copiii mei ma conduc fara mila “spre mine insami” si eu stiu ca nu este vorba de “pedeapsa” ce trezeste o culpabilitate la fel de distrugatoare ca si eroarea inconstientei, ci de o trezire a constiintei, daca stiu sa privesc oglinda aceasta cu ochii inimii.”
-          “Aceasta nastere interioara care,ontologic, trebuia sa se faca prin incercarea unei destabilizari necesare, se continua prin conditionarea noastra dureroasa, prin suferinta animalului ranit la care am fost redusi. Este evident ca in mijlocul suferintei, omul se trezeste.”


-          Premisa a Luminii necreate, soarele pamantului Canaan, care de acum ii va ilumina pe Evrei, dupa intunericul Egiptului, nu va miscora indoiala din inima lor! “ Este posibil acest lucru?” intreaba si astazi copilul pe parintele sau in seara de Pesah: “Cine deosebeste aceasa noapte de toate celelalte nopti?”