Cartea nu se vrea a fi un studio comparativ a doua psihologii diferite de religie insa propune pe alocuri comparatii, de altfel inevitabile, intre Freud si Jung.
Poate aceasta carte nu se califica drept literatura (umila si poate gresita mea parere e ca drept literatura ar trebui sa se califice doar textele al caror autor prezinta har literar) insa ea este un studiu care cuprinde si surprinde date biografice despre Freud si Jung, informatii in legatura cu “mostenirea” religioasa a celor doi, principalele carti scrise oe tema religiei si nu in ultimul rand criticile avizate la adresa acestora si poate ceea ce imi pare de departe a fi foarte important, Palmer face acest lucru cu impartialitate.
Sigmund Freud
Date biografice – nascut 6.05.1856, Freiburg(Moravia),cel mai mare dintre copii lui Jacob Freud,negustor de lana, si Amalia, descendenti din evreimea galitiana.Intre 1860 si 1938 a trait la Viena,refugiindu-se dupa 1938 in Anglia. Mort 23.09.1939. A studiat medicina si a lucrat alaturi de Ernst Brucke,filosof vienez, in cercetarea anatomiei sistemului nervos, iar dupa logodna cu Martha Bernays a intrat in practica medicala,fiind numit lector in neuropatologie. Dupa studiile pe care le-a facut cu un vestit neurolog Charcot, Freud se instaleaza in practica privata cu titlul de consultant in boli nervoase. “Studii asupra isteriei” apare in 1895 ca urmare a colaborarii cu fiziologul Joseph Breuer, o carte centrata pe descoperirea semnificativa si probata de Freud a lui Breuer, cf. careia “Istericii sufera indeosebi de reminiscente”, fiind observata disparitia simptomelor in cadrul evocarii momentelor in care aparusera simptomele respective, sub hipnoza, in cazul pacientilor suferinzi de isterie( cazul Anna O.). Teoria si metoda expuse in “Studii asupra isteriei” vor fi schimbate de Freud (rolul sexualitatii in isterie creste).
Palmer imparte restul vietii lui Freud in 3 etape:
1 autoanaliza 1895 – 1899
2 dezvoltarea sist. de psihologie bazat pe autoanaliza -1914 , 2 carti : “Interpretarea Viselor”1900 si “Trei studii privind teoria sexualitatii”1905.
3 Revizuirea pp teorii in leg. cu fenomenele culturale, indeosebi religia 1914 - 1939
Formatia religioasa – “El a crescut lipsit de orice credinta in Dumnezeu sau Imortalitate. Trebuintele emotionale care de obicei se manifesta in adolescenta si-au gasit expresia mai intai in cugetari filosofice mai degraba vagi, iar curand dupa aceea intr-o aderare serioasa la principiile stiintei.”(Ernst Jones vb despre Viata si Opera lui Freud). Freud insusi declara “...am fost intotdeauna necredincios, am fost educat fara religie, dar nu fara respect pentru asa numitele exigente <<etice>>ale civilizatiei umane”.
Formatia stiintifica – Freud a fost vazut drept un determinist rigid (pp cauzalitatii – orice eveniment are o cauza)
- prima instruire stiintifica a fost facuta intre materialisti.Peter Gay sustine “Ei nu au facut din el un ateu, nu i-au trezit ostilitatea fata de religie dar au pus cele mai bune temelii posibile si pentru una si pentru alta.”
- Religia – reintoarcere la camera copiilor
- Religia – nevroza
Personalitatea lui Freud – Palmer demonstreaza logic - faptul ca Freud era nevrotic nu ar trebui sa faca teoria sa cu privire la nevroza credinciosilor imposibila. (nimic din personalitatea sa nu ar trebui sa ne faca sa respingem teoriile sale).
Religia ca nevroza :refulare si complexul Oedip -
-primul eseu major in psihologia religiei- “Acte obsesionale si practici religioase”- tema pp- religia functioneaza ca o nevroza obsesionala universala. Freud ajunge la aceasta concluzie observand asemanarile intre actiunile obsesive ale pacientilor cu afectiuni nervoase si “ritualurile prin care credinciosii dau expresie pietatii lor”.( nevroticul obsesional si inchinatorul religios petrec ore in fiecare zi executand ritualuri, in fiecare caz nerealizarea ritualurilor provoaca sentimente de vinovatie). El vine si cu ipoteza cf careia, ca si nevroza obsesionala, religia se formeaza prin suprimarea sau renuntarea la anumite impulsuri instinctuale,ca de ex cel sexual. Astfel religia devine expresia instinctelor pe crea le-a suprimat.
“Psihanaliza ne-a familiarizat cu legatura intima intre complexul patern si credinta in Dumnezeu ; ea ne-a arata ca un Dumnezeu personal nu este nimic altceva decat un tata sus-pus, iar viata de fiecare zi ne aduce dovezi despre modul in care tinerii isi pierd credintele religioase de indata ce autoritatea tatalui lor se prabuseste.Recunoasem in felul acesta ca radacinile trebuintei de religie se gasesc in complexul parental.”
Carti de referinta in acest sens : Totem si tabu (1913), Viitorul unei Iluzii(1927), Angoasa in civilizatie(1930), Moise si monoteismul(1939).
Totem si tabu – contine 4 eseuri –
“Teama de incenst” – pleaca de la descoperirea ca la popoarele primitive relatiile sexuale sunt supuse unor restrictii severe si incestul este un tabu mai strict decat in cadrul comunitatilor civilizate, ceea ce a dus la “exogamie”,care cere ca partenerul sexual sa fie cautat in afara tribului. Interdictia este legata ,spune Freud, de totemism.
Totem – de regula un animal (planta sau fenomen natural) considerat de clan a fi spirit pazitor si oracol, membrii avand obligatia sacra de a nu ucide, distruge sau manca totemul. El este socotit drept stramos comun al clanului. Inrudirea aceasta totemica ar explica exogamia.
“Tabuul si ambivalenta impulsurilor afective” – pleaca de la remarcabilele similitudini intre tabuurile societatii totemice si tabuurile individuale descoperite la nevroticii obsesionali, cum ar fi : *vatamarea tabuului duce la dezastru; *obiecte si persoane asocuate cu tabuul devin ele insele tabu; *tabuurile pot fi ridicate prin acte ceremoniale ca spalatul.Ambivalenta vine din aceea ca atata timp cat tabuul dainuie mereu inseamna ca exista mereu o dorinta de a-l incalca...inconstient omul ar vrea sa incalce tabuul dar ii e teama si ii e teama tocmai pentru ca ar vrea sa o faca.
“Animism, magie si atotputernicia ideilor”- este o analiza a animismului considerat temelia religiilor si incearca sa dea un raspuns la intrebarea –Ce anume face omul sa creada ca o nenorocire va urma la violarea tabuului si ca respectand tabuul evita aceasta nenorocire.Explicatia consta in operatia “omnipotenta ideilor”, o supraestimare a puterilor spiritului de a controla lumea exterioara.. Ea implica pierderea relatiei cu realitatea si e partea a procesului prin care nrvoticii se apara de impulsurile refulate si se scuza ca le au.
Animismul – doctrina sufletelor, considera ca orice fiinta este animata de fiinte spirituale.In animism se constata supraevaluarea proceselor mentale,,capacitatea lor de a controla realitatea, ca in nevroza obsesionala. Animismul devine astfel primul sistem de gandire in care obs o deplasare a realitatii nesatisfacatoare si neguvernabile catre fantezie.Daca animismul e temelia religiei atunci si religia face acelasi lucru, iar practicile religioase devin doar un “zbor catre fantezie”/
“Reintoarcerea infantila la totemism”- merge pe urmele conceptiei darwiniste cf careia viata oamenilor primitivi o reflecta pe cea a maimutelorsuperioare, acestia traiau in hoarde conduse de un tata puternic care avea multe sotii si copii.Spre a isi mentine autoritatea ,el silea masculii hoardei sa isi caute partenere in afara hoardei, iar femelele nu se puteau imperechea decat cu el.La aceasta teorie Freud a adaugat 2 “insights” : primul conchide ca , consecinta practica a fost exogamia si al doilea se refera la pranzul totemic, acel ceremonial anula care permitea in cadrul comunitatii sacrificarea si bocirea totemului. Inarmat cu aceste teorii Freud vine cu o reconstructiei a hoardei primitive. Hoarda primitiva era condusa de un mascul-tata dominator care isi obliga fiii sa isi caute partenere in afara hoardei. Pozitia sa nu era insa invulnerabila, astfel ca fiii sai au colaborat si si-au omorat tatal dupa care l-au mancat,pentru a lua din puterea acestuia. Simtindu-se vinovati si in absenta unei individualitati care sa preia rolul tatalui , ei au facut un clan, au adoptat practica exogamiei pentru a inlatura motivul intial al crimei si au creat un substitut al tatalui, totemul. Celebrarea anuala a totemului nu face decat sa comemoreze crima originara.
Freud vine in suportul teoriei sale si cu o concluzie facuta asupra copiilor care sufera de complexul Oedip...acestia deseori isi deplaseaza teama asupra unui animal.(caz micul Hans).
Totemismul devine pt Freud prima religie iar ea se bazeaza pe primul dintre tabuuri: interdictia de a lua viata animalului-totem. Religia in concluzie se bazeaza pe sentimentul vinovatiei si pe remuscari asociate acestui sentiment. Desi nu poate fi demonstrat ca omorul orginar a fost un eveniment real dpdv istoric, Freud sustine :simpla existenta a dorintei fanteziste de a-l ucide si de a-l manca ar fi putut fi suficienta ca sa provoace reactia morala care a creat totemismul si tabuul.”
5 idei esentiale : - originea religiei se afla in relatia ambivalenta a fiului cu tatal.
- sentimentul vinovatiei generat de crima originara persista de-a lungul secolelor.
- daca vinovatia este mostenita , atunci crima originara trebuie duplicata(complexul lui Oedip)
- asocierea dintre practicile religioase si ritualurile nevroticilor obsesionali. Omnipotenta ideilor- numitor comun – prin care spiritului ii sunt atribuite proprietati magice.
- istoria evolutionista a modului in care omul concepe universul : animist, religios,stiintific.
Viitorul unei iluzii ; Angoasa in civilizatie
Freud vb despre religie ca fiind o iluzie...iluzia nu inseamna ca religia este falsa,ci ca ea trebuie sa satisfaca dorintele credinciosului. Ea poate sa fie reala insa probarea ei pare imposibila. Religia este deficienta in ceea ce priveste justificarea rationala. La intrebarea Care sunt cerintele satisfacute de religie care sa justifice faptul ca atatia oameni continua sa isi proclame religiile....Fredu vine cu un nr de 3 cerinte satisfacute: * ajungerea la o intelegere cu fortele externe ale naturii care anunta sa distruga umanitatea, * ajungerea la o intelegere cu fortele interne ale naturii-instinctele umane , *satisfacerea nostalgiei universale a umanitatii privind figura tatalui.
Credinta absoarbe in ea insasi dorinte refulate si vinovatia asociata cu ele si proiecteaza asupra lumii o figura la a carei vointa si porunci ne supunem, din cauza securitatii oferite si din cauza ca prin aceasta ne putem ispasi crimele comise impotriva lui si a oricaui tata.Religia este asadar generata de setea de obedienta, o obedienta celebrata prin ritualuri obsesionale si practici pioase. Aceasta obedienta e menita a preveni pedeapsa care s-ar abate asupra noastra pentru ca avem instinctele pe care le avem, il va reconcilia pe tata cu fiu si prin aceasta va alina sentimentul filial de vinovatie.
Moise si monoteismul – vine ca o incercare de explicare a teoriei sale asupra religiei pornind de la analiza originilor iudaismului si in plan secund originilor crestinismului.
Cartea pleaca de la ipoteza ca Moise a fost nu evreu, ci un aristocrat egiptean adept al reformelor monoteiste ale regelui Akhenaton. Dupa moartea regelui,convins ferm de noua religie, Moise a decis sa paraseasca Egiptul in fruntea unui popor,evreii. Dar evreii au ajuns sa se revolte impotriva noului conducator, l-au ucis si au abandonat noua religie(vitelul de aur). Poporul a regretat insa uciderea conducatorului si atunci cand un alt conducator a venit la putere acestuia i s-a dat tot numele de Moise. Apar astfel 2 Moise :egipteanul si madianitul.Remuscarea privind crima comisa in trecut nu s-a stins astfel ca oamenii au continuat sa spere in venirea unui alt mare conducator, Mesia, care avea sa mantuiasca poporul si sa il duca la promisa dominatie mondiala.Astfel s-a creat o noua religie,crestinismul..Iisus devenind reinviatul Moise.”Crima inefabila a fost inlocuita de dogma unui obscur pacat originar”Concluzia: Religia contine un adevar istoric: faptul ca in timpurile primordiale a “existat o unica persoana care trebuie sa fi parut gigantica si care, ridicata apoi la ranguld e zeitate, arevenit in memoria oamenilor”Dar acest adevar istoric nu poate fi nicidecum pretentia legitima a religiei ca exista un Dumnezeu. Aceasta ramane o iluzie, insa una explicabila prin prisma impulsului puternic emotional(si infantil)de intoarcere spre trecut spre a deveni un nou fiu supus al tatalui hoardei.
Freud admite ca religia a facut “mari servicii civilizatiei umane”, mai ales imblanzind instinctele umane si unora aceasta le poate oferi fericire,liniste insa marea majoritate a societatii este nefericita si nesatisfacuta. El recomanda inlocuirea intelegerii religioase cu intelegerea rationala asupra lumii.
Critica :
Pritchard “Totem si tabu e o veritabila poveste”. Teoria hoardei e bazata e speculatiile lui Darwin facute intr-o vreme in care se dispunea de foarte putine date. Cercetari ulterioare au arata o variatie in organizarea sociala a primatelor si chiar daca aceasta variatie nu exista, faptul ca acel tip de organizare sociala ar fi existat la maimutele antropoide nu inseamna ca acelasi tip de organizare a existat si in cazul “fiintelor preumane”
Rivalitatea sexuala duce in cazul ipotezei lui Freud la moartea tatalui hoardei ori Zuckerman subliniaza ca el nu a gasit nici macar un caz de mort ca urmare a rivalitatii sexuale la primate. Cazuri au fost notate totusi insa incidenta acestora a fost extrem de mica.
Totemismul nu poate fi considerat drept geneza religiilor.....fiind un fenomen variabil. Multe populatii nu practica totemismul.
Pranzul totemic- idee preluata de la Smith- se bazeaza pe un singur exemplu sitoric-mancarea camilelor de catre beduinii din Sinai-
Chiar si in cazul acceptarii crimei originare ca si concept ramane problema vitala si fundamentala pt teoria freudiana a amintirii acestei fapte.
Critica feminista – “Freudismul,neglijand cu totul femeile ca subiecti, este o maturie impresionanta despre perfectiunea cu care modelul patrarhal a impregnat cultura occidentala”(prevalenta personificariloe feminine ale zeitatilor)
Rizzutto :” Am ajuns in punctul in care despartirea mea de Freud este inevitabila.Freud considera religia o iluzie infantila incarcata de dorinta....Nu pot fi de acord.Realitate si iluzie nu sunt termeni contradictorii. Realitatea psihica- a carei viziune Freud a dezvaluit-o atat de stralucit- nu poate exista fara un spatiu de tranzitie specific uman pentru joc si iluzie. A-i cere unui om sa renunte la Dumnezeul in care crede poate fi la fel de crud si de lipsit de sens ca a-i smulge unui copil ursuletul din plus asa incat sa se faca baiat mare. Cunoastem in prezent ca ursuletii din plus nu sunt jucarii pentru copiii rasfatati, ci parte a substantei iluzorii de crestere. Fiecare stadiu de dezvoltare are obiecte adecvate varstei si nivelului de maturitate ale individului. Dupa rezolvarea complexului Oedip, Dumnezeu e un obiect potential corespunzator si daca este adus la zi pe parcursul fiecarei crize de dezvoltare, poate ramane astfel pe parcursul maturitatii pentru tot restul vietii. A-i cere unui indivind matur normal sa renunte la Dumnezeul sau ar fi ca si cum i-ai cere lui Freud sa renunte la psihanaliza si la <<iluzoria>> promisiune pe care o poate face cunoasterea stiintifica. Oamenii nu pot fi oameni fara iluzii. Tipul de iluzie pe care noi il alegem – stiinta,religie sau orice altceva- dezvaluie istoria noastra personala si spatiul de tranzitie creat de fiecare dintre noi intre obiectele sale si sine insusi, spre a gasi un loc de <<odihna>> in care sa traiasca”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu