Date biografice: nascut 26.07.1875, Keswil, Elvetia.Tatal vicar. Gimnaziul si facultatea de medicina la Basel. Devine asistentul lui E. Bleuler, la Spitalul de boli mintale din Zurich, studiaza psihopatologia cu Pierre Janet.Se casatoreste cu fiica unui bogat industrias in 1903. In 1906 odata cu cartea sa Uber die Psychologie der Dementia praecox, este invitata de Freud la Viena.In 1909 amandoi calatoresc in USA pentru a primi titluri onorifice, iar in 1910 Jung devine primul presedinte al Asociatiei Psihanalitice Internationale.Odata cu publicarea cartii “Psihologia inconstientului” Jung intra in conflict cu Freud pe tema sexualitatii si a complexului oedipian,cei doi avand pareri divergente.Tipuri psihologice aparuta in 1912 e pp sa contributie la psihologia spiritului inconstient si in aceasta el face distinctia intre cele doua atitudini fata de viata introvertita si extrovertita.Cercetarile sale asupra inconstientului l-au condus la o analiza ampla a altor activitati a inconstientului ca “inconstientul colectiv”, “arhetipurile”, “procesul de individuatie”, impreuna cu fenomenele lor asociate: mitologie, gnoza, cabala si alchimie.
Familia: Atmosfera din familie era una academica si religioasa, tatal sau era vicar ca si unchii sai, iar bunciul sau fusese un nume mare in cadrul spitalului din Basel.Atmosfera religioasa explica cele trei experiente avute de Jung la 4 resp 12 ani.(visul cu tronul, visul cu Dumnezeu deasupra bisericii si spaima trasa la vederea unui iezuit.), experiente carora Jung le-a dat doua interpretari : prima – invataturile traditionale ale religiei nu mai ofereau sprijin si insusi Dumnezeu le privea ca pe niste deseuri si a doua- ca iluminarea vine in urma ascultarii voineti lui Dumnezeu, indiferent cat de infricosatoare sau de incomprehensibila este porunca data.
Disputa cu Freud: Jung a fost privit de Freud drept cel mai important discipol al sau.In ceea ce il priveste pe Jung, acesta a gasit in relatia cu Freud ceea ce ii lipsea in relatia cu propriul tata si acest lucru este redat in corespondenta de dupa prima lor intalnire in care JUng spunea ca isi doreste ca prietenia lor sa fie nu “una intre egali.ci ca aceea dintre tata si fiu”.Jung a ajuns sa cunoasca foarte curand un fapt care avea sa rupa prietenia lor si anume ca erau anumite domenii in care Freud nu admitea opozitie, domenii in care Freud ar fi facut uz de influenta sa pentru a stavili critica. Aceste domenii erau sexualitatea si religia.Jung spune “Nu incape indoiala asupra faptului ca Freud era implicat emotional in cel mai inalt grad in teoria sa sexuala. Cand vorbea de aceasta, tonul sau devenea agasant, aproape anxios si toate semnele atitudinii sale critice si sceptice dispareau. O expresie stranie de framantare profunda aparea pe fata sa, din cauza careia eram intr-un deficit de intelegere. Aveam puternica intuitie ca pentru dansul sexualitatea era un fel de numinosum.” Jung nu admitea refularea sexuala ca raspunsul pentru toate problemele si considera ca nu prezenta religiei este simptom de nevroza ci absenta ei, iar aceste constatari si expunerea lor in lucrarile sale fac ca relatia dintre cei doi sa se rupa .
Structura psihicului: In conceptie freudiana, nevrozele nu sunt exclusiv expresii ale tulburarii libidoului,ci reprezinta si o manifestare a activitatii sexuale infantile a fiecarei persoane.,forma particulara luata de o boala legata de stadiul special la care a regresat libidoul. Astfel nevroticul e strans legat de trecutul sau din copilarie.Desi inca aflat in relatii cordiale cu Freud, Jung exprima rezerve privind teroria freudiana a nevrozelor si rolul atribuit instinctului sexual.”mi se pare ca desi geneza isteriei este predominant sexuala, ea nu este exclusiv sexuala.” Distantandu-se tot mai mult de teoria freudiana, Jung modifica radical si definitia inconstientului, vorbind despre inconstientul colectiv, un strat mult mai adanc decat inconstientul personal,in care se gasesc imaginile primordiale si universale comune intregii umanitati.
Imaginile primordiale si inconstientul colectiv: In cadrul studiului facut de Jung pe tema cazului Miss Miller si a fantazarilor schizoide ale tinerei femei americane, Jung foloseste metoda amplificarii, o metoda care cere analistului sa adune cat mai multa informarie cu putinta referitiare la visul sau imaginea folosita de pacient. Aceste informatii pot fi scoase nu numai din biografia persoanei respective, ci si din texte istorice, antropologice,surse literare.descoperiri arheologice,s.a.Pentru Jung, visul e o functie psihica absolut normala si constructiva in care repetarea de reminescente infantile infantile merge in paralel si reflecta un mod de gandire in intregime arhaic. Baza visului vine dintr-un strat extrem de vechi al spiritului uman, ingropat in Psyche.In lumina acestei teorii visele lui Miss Miller sunt interpretate mai putin ca masti ale trecutului libidinal nevrotic si mai degraba ca reversiuni ale unor motive si idei primitive.
Concepte :
*Psyche – e compus din 3 niveluri: constiinta, inconstientul personal si inconstientul colectiv.. Constiinta e partea spiritului direct accesibila individului ce contine atitudini prin care acesta se adapteaza la lume exterioara. Sub ea este inconstientul personal , care este unic pentru fiecare individ si e dobandit pe parcursul vietii sale..Aici salasluiesc “amintiri pierdute, idei penibile refulate(adica uitate in mod premeditat),perceptii subliminale, prin care intelegem perceptii senzoriale care nu sunt destul de puternice ca sa atinga constiinta si in sfarsit, continuturi care inca nu sunt coapte pentru constiinta”. Inconstientul colectiv e cel mai adanc si mai extins strat al Psychesi e comupus din imagini primordiale comune intregii umanitati. El reprezinta fundamentul impersonal si transpersonal al Psyche.Teoria lui Jung nu este aceeasi cu cea a lui Lamarck care sustinea mostenirea caracterelor dobandite, prin aceea ca Jung sustine ca arhetipurile nu sunt idei mostenite ci un mod mostenit al psihicului de a functiona. Arhetipul este astfel un “pattern de comportament”. Teoria inconstientului colectiv este “inatacabila pe plan biologic”(A. Stevens)
*Libido – Concluzionand ca o interpretare exclusiv sexuala nu ar putea explica in mod adecavt fenomenul schizofreniei, Jung propune o redefinire a conceptului de libido reducand componenta sexuala si inlocuind-o cu o notiune mai generala : libido- energie psihica.[Jung ataca si notiunea freudiana de sexualitate infantila in baza faptului ca sexualitatea se manifesta intre primul si al IV-lea an de viata al copilului(nu poti explica nevrozele copiilor prin prisma unei traume sexuale intr-o perioada general caracterizata de absenta oricarei functii sexuale”.Experienta clinica asupra cazurilor de schizofrenie si epilepsie confirma existenta stadiului presexual.] Libidoul este o necesitate conceptuala pentru explicarea unor fenomene psihice”libidoul cu care operam nu este numai nonconcret sau necunoscut, ci un X absolut, o pura ipoteza,un model sau, dimpotriva, si care nu e conceptibil in mod mai concret decat energia cunoscuta in lumea fizica.”Libidoul opereaza cf anumitor principii ca de ex : * principiul contrariilor- miscarea libidoului implica o oscilatie dinamica permanenta intre doi poli opusi.*principiul echivalentei “pentru o anumita cantitate de energie data cheltuita sau consumata in determinarea unei anumite stari, o cantitate egala din aceeasi forma sau din alta forma de energie va aparea altundeva.”Jung numeste progresie miscarea libidoului inainte, care satisface trebuintele constientului si regresiune miscarea inapoi , care satisface trebuintele inconstientului. Regresiunea energiei psihice reactiveaza continuturi ale inconstientului si reveleaza posibilitatile de reinnoire si regenerare ce zac in ele. Regresiunea e astfel nu un pas retrograd(degenerant), ci un pas necesar in dezvoltarea personalitatii umane.In lumina acestor fapte, nevroza este deci o disociere a Psyche, un clivaj interior intre constient si inconstient, in care pacientul se afla in razboi cu sine insusi,terapia urmarind sa rezolve aceasta dizarmonie,prin confruntarea continuturilor constiintei cu acelea ale inconstientului, spre a provoca o interactiune intre ele pt realizarea echilibrului.
Deosebiri intre conceptiile lui Jung si Freud despre religie:
1. Jung respinge definitia data de Freud religiei ca nevroza sexuala...chiar daca religia ar fi o nevroza aceasta nu e neaparat sa fie una sexuala., el considerand ca acest concept cum ca toate nevrozele sunt sexuale este o greseala.
2. Jung respinge explicatia data de Freud mecanismului nevrozei religioase(refularea impuslurilor sexuale infantile)
3. Jung neaga explicarea exclusiv negativa de catre Freud a religiei ca nevroza.Jung sustine ca nevroa are atribute pozitive- poate avea un rol pozitiv in dezvoltarea psihica prin deblocare.
4. Jung neaga explicarea exclusiv retrospectiva de catre Freud a religiei ca nevroza.A respinge religia pentru ca este infantila inseamna a ignora prezentul si caracterul ei prospectiv si a nu reusi sa intetelegi ca poate fi o incercare de integrare a aspectelor constiente si inconstiente ale Psyche in conditiile schimbatoare ale vietii,incercare de echilibrare
Dumnezeu ca arhetip al inconstientului colectiv( Arhetipurile sunt elemente constitutive ale spiritului inconstient,esentialemente arhaice)
Arhetipuri:
*Persona – exemplu de personalitate simulata (masca) in care influenta decisiva o are expectatia sociala. Persona este si o “extrem de bogata sursa de nevroze”, atunci cand personalitatea artificiala domina celelalte caracteristici, mai tipice si le suprima.Omul de vine prea inflexibil ori prea maleabil, suferind e grandoare sau de deliruri de insignifianta.
*Umbra – partea individului pe care acesta nu vrea sa o dea in vileag ce consta din parti intunecate, beadaptate sau refulate. Umbra este refulata, lucru care poate duce la dezechilibru si la crearea unei personalitati nevrotice,unilaterale. Forme:soacra,femeie divortata,duhul rau,titanii,mr. Hyde,etc
*Anima si animus – latura contrasexuala a Psyche. Anima este latura feminina a barbatului si Animus e latura masculina a femeii. La barbat Anima e mai intai indentificata in mama , apoi proiectata asupra asupra altor femei care trazesc barbatului sentimente pozitive sau negative.Forme: Eva, Andromeda,Elena din Troia/Vrajitorul,Eroul,Dyonisos.
*Sinele este “telul vietii noastre, el fiind cea mai completa expresie a acelei combinatii fatidice pe care o numim individualitate.”, asadar un arhetip al integrarii psihice.Sinele se manifesta in vise,imagini si viziuni de tipuri variate. Forme: figuri umane sau animale puternice(rege,regina,leu,urs), in entitati suprapersonale(soare,zeu,natura)in personalitati religioase(Buddha,Iisus),simboluri vegetale(lotus,trandafir), obiecte neanimate(bijuterie.potir),figuri geometrice(cerc,patrat) si ca mandale(cuv. sanscrit = cerc magic).
Componente ale notiunii de arhetip:
1.Arhetipul este o manifestare a celui mai profund nivel al spiritului inconstient, inconstientul colectiv.
2.E necesara o diferentiere clara a formei de continutul unui arhetip. Forma e o dispozitie a priori a inconstientului de a construi imagini uniforme, Continutul arhetipului este modalitatea de realizare a formei,reprezentarea concreta a acesteia.
3.Forma e incognoscibila,independenta de experienta si nedobandita.
4.Continuturile arhetipului sunt cunoscute, fiind compuse din elemente extrase din achizitii personale si experientele sociale ale fiecarui individ.
5.Desi forma e necunoscuta aceasta are anumite efecte care fac posibila reprezentarea ei, anume continuturile. De ex. forma arhetipala a Umbrei se manifesta in reactiile fiecaruia fata de capacitatea sa de a pacatui.
6. Un arhetip e dinamic si dualist, opereaza dupa legea contrariilor. El contine posibilitatea dezechilibrului psihic.
7.Un arhetip poseda si o dimensiune teleologica si prospectiva,care e telul echilibrului psihic intre elementele sale disparate. Acest tel este el insusi arhetipal.
Dumnezeu ca forma arhetipala: Jung considera ca Dumnezeu este un arhetip.Dumnezeu ca forma arhetipala implica ideea ca Dumnezeu e o componenta structurala a Psyche, o “dispozitie care incepe sa functioneze la un moment dat in dezvoltarea spiritului uman si care oranduieste materialul constiintei in tipare diferite”. Asta inseamna ca ideea de Dumnezeu isi are originea intr-un mod de perceptie inerent si preexistent.. Dispozitia religioasa functioneaza astfel ca o activitate interna a Psyche,generand o energie aparte, emisa de incostientul colectiv si care se manifesta in variatele fenomene ce tin de religie.
“Stim ca imaginea lui Dumnezeu joaca un rol important in psihologie, dar nu putem dovedi existenta existenta fizica a lui Dumnezeu. Ca om de stiinta responsabil nu propovaduiesc convingeri personale, subiective,pe care nu le pot dovedi...Pentru mine , insa, din pct de vedere personal, problema daca Dumnezeu exista sau nu exista este zadarnica.. Sunt suficient de convins de efectele pe care omul le-a atribuit intotdeauna fiintei divine. Daca ar trebui sa exprim o credinta dincolo de acestea sau sa asertez existenta lui Dumnezeu, ar fi nu numai superfluu si ineficient, ci s-ar vadi ca opinia mea nu se bazeaza pe fapte. Cand oamenii spun ca ei cred in existenta lui Dumnezeu, aceasta nu m-a impreisonat niciodata catusi de putin. Fie cunosc un lucru si nu am nevoie sa crd in el, fie cred in el pentru ca nu sunt sigur ca-l cunosc. Dunt cu totul satisfacut de faptul ca cunosc trairi pe care nu le pot evita numindu-le numinoase sau divine”
Dumnezeu ca si continut arhetipal: e o manifestare concreta a unei dispozitii umane a priori , incogniscibila si poate adopta un mod de expresie. Simbolul e forma particulara de expresie ceruta de Dumnezeu continut pentru a reprezenta pe Dumnezeu forma. Limbajul simbolic devine limbajul religiei.
Despre simbol :
1. simbolul nu este “Semn”. Semnul desemneaza ceva cunoscut, pe cand simbolul e “cea mai bun formulare posibila pentru un lucru relativ necunoscut.”
2. un simbol e un lucru viu, atata timp cat e saturat de semnificatie..
3. daca ceva devine sau nu simbol,asta depinde de atitudinea celor ce il iau in considerare,...nimic nu va deveni simbolic daca nu e printr-o atitudine simbolica.
Trairea religioasa: are caracter dublu- receptarea a ceva ce este dat si –efect perceptibil al unor cauze imperceptibile.Jung defineste religia nu prin crezuri si ritualuri, ci prin trairile religioase originare. Religia este asadar” o atitudine deosebita a spiritului uman”. “Religia este asa cum spune cuvantul latin religare,faptuld e a lua in considerare cu grija si in mod scrupulos, ceea ce Rudolph Otto a numit pe buna dreptate numinosum, adica un fapt sau efect dinamic care nu isi are cauza intr-un act de vointa arbitrar. Dimpotriva, acesta capteaza si controleaza subiectul uman, care intordeauna e mai degraba victima decat creatorul sau. Numinosum, oricare i-ar fi cauza , e o traire a subiectului independenta de vointa sa. In orice caz invatamantul religios precum si consensus gentium, intotdeauna si pretutindeni sustin ca acesta se datoreaza unei cauze exterioare individului. Numinosum este fie calitatea unui obiect vizibil, fie prezenta unei fiinte invizibile care determina modificarea particulata a constiintei.”
Continuturile simbolice ale ideii de Dumnezeu sunt imagini in care a fost canalizata o cantitate specifica de energie psihica. Aceste imagini sunt expresia libidoului si manifestarea sa, iar intensitatea efectului lor deriva direct din miscarea energetica a Psyche.
Concluzie: Trairea religioasa e o traire numinoasa, iar trairea numinoasa presupune anumite procese psihice necesare.(ca procesul generic pt Psyche rezultat din inconstientul colectiv).Prin imagini simbolice ale religiei individul primeste si da expresie revelatiei privind “Dumnezeul din noi”. E o traire imediata cu un caracter absolut convingator, garantata de propria-i intensitate dinamica si de valoarea absoulta care ii este atribuita.
Individuatia : numit de Jung drept “conceptul central al psihologiei mele”, constituie elementul pe care se fundamenteaza argumetarea lui Jung cf careia religia este necesara pentru dezvoltarea psihica a omului.
Procesul de individuatie: etse definit ca fiind procesul prin care individul integreaza parti constiente si inconstiente ale personalitatii.
Individuatia inseamna “a deveni un in-divid si in masura in care individualitatea imbratiseaza interioritatea noastra, ultima si incomparabila unicitate, ea implica de asemenea a deveni propriul Sine.” Astfel individuatia poate fi tradusa prin autorealizare sau devenire intru Sineitate.Individuatia se refera la realizarea echilibrului psihic ,are in vedere uniunea contrariilor. Aceasta presupune asmiliarea si integrarea in constiinta a diferitelor parti inconstiente ale Psyche...ceea ce presupune o sensibilitate si receptivitate crescute in ceea ce priveste acele aspecte care au fost neglijate si au ramas nedezvoltate. Individuatia e un proces dificil,dureros si uneori periculos.E nevoie de mult curaj pentru a da in vileag cele mai intime parti ale individului.In linii mari, procesul de individuatie cuprinde doua faze majore: una se intinde in prima jumatate a vietii(pana la varsta adulta a tineretii) iar a doua dupa prima jumatate a vietii.
Prima jumatate a vietii e caracterizata de adaptarea Psyche la cerintele mediului, expansiunea experientei, de stabilirea de relatii personale si de dezvoltarea unei Persona adecvate.
A doua jumatate a vietii – lumea exterioara isi pierde valoarea, cerintele lumii interioare devin stringente.
Prima parte inregistreaza separarea treptata a Eu-lui de Sine iar a doua reunirea treptata a celor doua.
Critica :
• Caracterul evaziv al gamdirii lui Jung reflecta caracterul evaziv al Psyche, a.i. ambiguitatea devine componenta necesara a argumentarii sale. [ “cu Jung iti pierzi lesne rabdarea” A. Storr]
• Tehnica amplificarii – il face pasibil de elitism. Analistul trebuie sa fie constient de relevanta paralelor mitologice,religioase,literare si artistice.
• Afirmand ca imaginile paralele rezulta dintr-o dispozitie umana arhetipala, Jung a depreciat posibilitatea ca aceleasi efecte sa poata fi explicate printr-o cauza diferita.
• Jung e pasibil de acuzatia de “psihologism” in baza faptului ca el il reduce pe Dumnezeu la nimic altceva decat o traire subiectiva, la paritate cu orice alta traire pe care am putea-o avea si pentru care am putea cere tratament si care e garantata ca (de ex) credinta in ozn-uri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu